Am scotocit în buzunarul de la piept şi am scos în lumina palidă din zori imaginea ta. Am suflat peste cu puţină răcoare plină de rouă şi am ridicat-o în lumină să te văd strălucind. Lângă ea am aşezat un vis din noaptea ce trecuse, un zâmbet plin de inocenţă şi o privire pierdută prin timp dar, sinceră. Şi te-ai lăsat privit aşa mai mult decât ar fi putut îngădui Chronos.
Şi te-am privit lucind....te privesc şi acum...apoi, am împăturit cu gjijă imaginea şi am aşezat-o la locul ei...la piept.
Şi te-am privit lucind....te privesc şi acum...apoi, am împăturit cu gjijă imaginea şi am aşezat-o la locul ei...la piept.
