Catren absurd, neînţeles de unii,
Creion tocit de urme pe hârtie,
Visare în noapte de nostalgie,
Cărarea către infinit şi înapoi.
Lumina soarelui de dinaintea serii,
Şi voci stridente aţipite-acum.
Se-adună toate într-un dans nebun
Şi inconjoară urma de fiinţă ştearsă.
Timp...acelaşi reîntors din drum
Fărâmă de visare, chip de înger
O stea cazândă-n mare şi apus.
Ce am mai citit : Spații mici
Acum 2 săptămâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu