Tu cum esti?

Esti atat de liber cum ti-ai dorit sa fii? Esti atat de iubit pe cat ti-ai dorit sa fii si ai universul acela minimalist in care te scalzi cu un zambet amar departe de tot ce a insemnat ceva? Si constiinta iti joaca aceleasi feste schimbatoare ce te fac sa te opresti in mijlocul drumului cu ochii mari si nestiutori cautand cu disperare resurse si oameni capabili doar sa iti zambeasca la comada atunci cand ceri tu?

Mai pictezi himere pe care le fugaresti la capat de lume doar de dragul eliberarii de raspunderea in fata propriei tale suferinte launtrice?

Mai pleci? Mai pleci..sa fii asteptat si apoi sa regreti ca te-ai intors pentru ca nu se poate trai in anumite locuri cu anumiti oameni?

Tu cum esti azi? Dar maine? Ce te-a mai macinat de atata amar de vreme? Mai stii ce e aceea fericirea unei decizii liber luata? Mai stii cum e sa stapanesti lumea? Cunosti sentimentul invechit de confort oferit de pasarea si grija altora?

Cati pasi sunt acum pe langa tine? Pe cati i-ai alungat de teama de a nu fi din nou prins in cine stie ce joc marsav de raspunderi imaginare si manipulative?

Ai crescut? Ai invatat sa privesti oamenii dincolo de zambete si roti?

Si cand singuratatea te apasa te consoleaza luna, linistea, intunericul…

Cand te asezi in patul tau cel mare si pustiu, ghemuit in intuneric, si inconjurat de apasare…te mai gandesti…mai doresti…

Nu imi pasa de cuvinte..au fost atat de multe cuvinte…si atat de putine fapte…si ai ranit gandindu-te doar sa fugi…si ai ranit de doua ori…

Te-as ura..dar prin asta m-as desconsidera pe mine si as trada lucurile in care cred…fericirea mea era si prin tine…era suficient loc pentru amandoi…povesti si vise de copii…

Si ne-am jucat tinandu-ne de o simpla ata si incercand sa cautam o albie suficienta care sa ne indrume viata…am gresit.

Am gresit de doua ori…

Tu cum esti? Mai esti mandru si arogant cu cei sinceri incercand sa ii ridici in slavi pe cei care se uitau cu amar la tine, furau un pumn de clipe si apoi te lasau nepasatori sa te intorci la viata ta pustie…

Tu cum esti?

De acum poti fi asa cum vrei…poti cauta poate intr-un sfarsit linistea…sper sa ti-o gasesti…

Eu…eu nu mai sunt…

Limita...

Concept abstract imbratisat de puternici si slabi cu acelasi avant indoielnic si conditionat paradoxal de o multitudine de factori negati cu vehementa din ingnoranta, teama, ipocrizie, optimism…

Libertatea …o iluzie...acea forma absoluta de existenta nealterata nu e viabila nici macar inainte de aparitia pe lume, in conditiile in care copilul e dependent de resursele mamei…

Religios, social, moral, legal, personal…toate sunt doar cateva  forme de conditionare a libertatii.

Frustrant este sentimentul dat de dorinta de o avea…acea lupta imaginara cu lumea din jur, care undeva in mintea fiecaruia, creeaza un scenariu mai mult sau mai putin obscur de limitare a acesteia.

Primii care o limitam suntem chiar noi…iar toti contribuim la infranarea acesteia din teama de a nu deveni exclusiv instinctuali.

Cu toate acestea, reusim in anumite conditii, sa ne asiguram propria libertate…cand suntem capabili sa visam, sa comunicam deschis si fara teama de a fi raniti, cand ne prezentam vulnerabili si frumosi in fata altora, cand plangem atunci cand doare fara a ne ascunde ochii si trairile, cand decidem pentru noi, nu din teama, ci pentru ca ne dorim un oarecare confort.

Uneori insa devenim doar fugari…

Melancolia...

Ciudata stare…nu e nici macar ura, nici iubire, nici resemnare, nici acceptare…e ca si cum ai fi un fel de degeaba cu usoare tendinte de razvratire, ca si cum ai asculta o muzica fara a percepe exact mesajul…ci doar de dragul de a o asculta pentru ca aduce linistea.

Schimbi unghiul sub care privesti lumea, nu esti napadit de regrete si totusi undeva in adancul sufletului gasesti cateva…dar, parca acum esti prea obosit sa le mai bagi in seama…se vor intoarce…hmmm, da bine, o sa fie asteptate.

Mai tragi din cand in cand niste aer in piept..te motivezi…dar azi nu ai chef…ai depus armele la umbra si le privesti ca pe niste tradatoare…nu te-au ajutat prea mult desi au fost alaturi..cu toate astea le crezi…te uiti cu jind si stii ca sabia azi e grea.

Armura inca mai luceste…si o privesti zambind…suprafata e un pic zgariata…

Toate protectiile sunt acolo ...le privesti cu ciuda…le-ai dat jos pentru o clipa, nu-i bai le iei din nou maine…azi e …azi e viata asa vulnerabila cum a fost data…placut sentiment.