Melancolia...

Ciudata stare…nu e nici macar ura, nici iubire, nici resemnare, nici acceptare…e ca si cum ai fi un fel de degeaba cu usoare tendinte de razvratire, ca si cum ai asculta o muzica fara a percepe exact mesajul…ci doar de dragul de a o asculta pentru ca aduce linistea.

Schimbi unghiul sub care privesti lumea, nu esti napadit de regrete si totusi undeva in adancul sufletului gasesti cateva…dar, parca acum esti prea obosit sa le mai bagi in seama…se vor intoarce…hmmm, da bine, o sa fie asteptate.

Mai tragi din cand in cand niste aer in piept..te motivezi…dar azi nu ai chef…ai depus armele la umbra si le privesti ca pe niste tradatoare…nu te-au ajutat prea mult desi au fost alaturi..cu toate astea le crezi…te uiti cu jind si stii ca sabia azi e grea.

Armura inca mai luceste…si o privesti zambind…suprafata e un pic zgariata…

Toate protectiile sunt acolo ...le privesti cu ciuda…le-ai dat jos pentru o clipa, nu-i bai le iei din nou maine…azi e …azi e viata asa vulnerabila cum a fost data…placut sentiment.