Gresit..pe bune e gresit !

Cred ca una dintre cele mai mari greseli, pe care vreodata le-am facut, e aceea de a ma fi straduit prea mult sa devin ceea ce niciodata nu as fi reusit sa fiu (oricum nici nu prea mi-a placut mie mult modelul asta) …si culmea prostiei…chiar am facut eforturi considerabile sa fiu draguta cu cat mai multa lume, sa gandesc limitat sau in tacere, asa intr-un oarecare mod autist (eu si lumea mea ), sa nu fiu agresiva verbal (pentru ca oamenii pedepsesc agresivitatea, iar eu dau dovada de cea mai proasta crestere ever!!!), sa nu deranjez lumea cu ideile sau parerile mele (mai ales cele contradictorii…de ce sa se oboseasca ceilalti sa argumenteze?), sa stau in dreapta barbatului (precum Fiul in drepta Tatalui), sa gatesc (ca deh..si asta se cere la “ceveul” de nevasta), sa socializez cu toata lumea si sa imi ascund aceste frustrari undeva in strafundul sufletului meu mic si negru (doamne fereste sa emit stari negative si sa nu imi placa vreun careva…intervine suspiciunea de antisociala afurisita), sa zambesc fals (ca doar asa sunt toate pozele din reviste), sa nu contrazic capul familiei (dreptatea e doar de partea unuia), sa ma intereseze moda (asta discuta femeile…pe langa retete culinare si educatia copiilor), sa fiu independenta limitat (independenta…muahahaha…ce tampenii!!!), sa am anxietati si aprobari de la forurile superioare pentru actiunile ce le doream a le intreprinde (logic..asta vine odata cu supunerea), sa cer (cred ca inconstient) voie sa ma intalnesc cu vechi prieteni, sa fiu neajutorata, dar sa fie musai sa ma descurc singura…ca deh..doar sunt fata priceputa…

De altfel, acestea sunt uneori rezultatele splendidelor reguli sociale si a dorintelor nemasurate de a intocmi ceva durabil de-a lungul vietii…gresit…si sunt aspecte pe care le intalnim zilnic in oricare urbe am incerca sa pasim...sunt lucuri care de multe ori se intampla undeva in inconstientul nostru...fara sa rationalizam prea mult, fara sa ne dam seama ca este o cale complet gresita.