Iluzia schimbarii

Hai sa ne schimbam! Vrei? Tu de haine, eu de vorbe, el de culoarea firului de par, ea de ce o mai vrea…si ia ghici ce se va intampla…peste 1,2,3, 1000 de ani revenim la ceea ce suntem de fapt! Deh, natura isi stie ea bine regulile si ti le cam impune. Esti paradator, asta vei ramane chiar daca, la un moment dat, se va impune dresajul si mai rotunjesti ceva din instinct…Esti prada…Renunta! Nu te vei schimba nicicand in vreun rechin…tot furnicile te vor manca la final.

Am auzi de multe ori tampenia prin care un cineva isi ia angajamentul de a schimba pe altcineva si de cele mai multe ori aceste idiotenii se intampla in cuplurile cu pretentii…bine…nu neaparat…sa spunem …in unele cupluri. Regula e simpla: inghiti sau te cari! Depinde cat vrei sa inghiti si cat mai imparti si cu celalalt astfel incat sa nu te ineci numai tu!

Pauza si de la capat…nu, nu vei schimba pe cineva de vreo 20- 30 de ani! Ce e acumulat pana atunci ramane bine depozitat in creierasele mai mult sau mai putin obosite, iar mareata pesonalitate este cam formata. Prin urmare, daca este idiot/idioata asa va ramane pentru tot restul vietii, daca este nevrotic/nevrotica asa o sa si crape cand nisipul din clepsidra o sa se cam scurga in partea aceea nasoala. Exista doar variatiuni pe o tema data, in acest caz tema fiind personalitatea cu toate elementele sale constituitive.

Dupa cum am mai spus si altor cunostinte, prieteni, rude…si diverse increngaturi , eu nu cred in existenta compatibilitatii…este un termen sofisticat nascocit de diversi indivizi ca sa mai unga cu ceva floricele (nu de porumb) partea de rahat care implica toleranta. Intre doua persoane implicate intr-o oarecare relatie mai mult sau mai putin emotionala vor exista acele elemente tolerate, suportabile sau negociate. Vrajeala cu “ce compatibili mai suntem noi” suna bine, asa-i? Dar, pacate e un fel de betie cu apa de izvor.

Iar partea mai nasoala cu negocierea este ca trebuie sa stii ce elemente implici in actul respectiv, astfel ca acestea sa se bucure de o anumita constanta…mai degraba ca pe un contract pe care il inchei pentru o oarecare perioada de timp..uneori chiar si pana pe ultimul drum. Depinde de calitatea pesoanelor implicate in negocierea respectiva. Si iar revine sublima toleranta…cat suporti?aaaaaa??cand incepe sa doara rahatul pe care initial ai spus ca esti capabil sa il mananci pana la capat? Asta este intrebarea ciudata la care multi evita sa raspunda si iau totul cu usurinta asa..zi de zi..in speranta ca niciodata nu vor fi nevoiti sa se cam confrunte cu inevitabilul eveniment.

PS Draga cititorule, daca ai vreo tema preferata pe care ai vrea sa o dezbatem in doi nu te sfii sa imi dai de veste, pacat ar fi sa stricam constanta …