...si La multi ani!!

In liniste...

In liniste ascult gandurile cum fugaresc ultimele clipe ale unui bilant la trecut...si bune si rele s-au strans...s-au imprastiat...au ramas...s-au pierdut...important e ce nu uit, ce port cu mine si la anul...si la anul urmator...si ce daca imi amintesc trecut...parca am putea fara ....

Craciun fericit!!

:)

Si vom trece cu bine de sfarsit...al lumii

A venit si ziua cea mult asteptata…mai ales de americani…care din dorinta de supravietuire si repopulare planetara si-au construit ei gropi si gropite si buncare si buncarase pline cu de toate, numai-numai sa fie din nou cei mai cei de pe fata pamantului …gol…Partea mai urata e ca NASA ar fi anuntat ca, de fapt, marele sfarsit s-ar fi reprogramat pe data de 31.12.2012…ziua de astazi probabil a fost intens mediatizata doar- doar poporul ales se va pregati sarguincios pentru supravietuire…un fel de importanta repetitie inainte de marele final…Si…oare dupa marele final de pe 21, 31…41…etc…ce or sa se faca cu atatea bunatati ramase in gropi de pamant bine izolate? Or sa le doneze in Africa si apoi vor castiga vreun Nobel pentru natiunea cea mai altruista???

Dar, asta se intampla pe alte continente…populate de oameni responsabili si grijulii, dornici sa asigure o continuitate specie asteia asa…superioara…

La noi insa, cred ca se va sarbatori traditional…cu masa mare asezata in centrul sufrageriei, cu fata de masa de un alb imaculat, bucate alese, vin de ala bun si muzica pe masura…

Iar televiziunile vor transmite reportaje de un impact social deosebit privind diverse accidente digestive, stari de ebrietate si scandaluri intre vecini care s-au tolerat ei pana in aceste moment cruciale dar, macar acu la sfarsit, sa ii dea inapoi bucata de sapa, stiuletele aruncat peste gard cu 10 ani in urma sau ciresele scuturate pe acoperis…

Ma gandesc, ca ar mai fi o categorie deosebita ce trebuie mentionata…cea a avarilor paranoici care au strans toata viata lor cate ceva si acu' stau cu ochii beliti pe tavan, privind asa...spre nicaieri …macinati de regrete ca ar mai fi putut si ei face ceva ca sa lase la copii..alora, carora deja le-au cam mancat juma' din viata…dar daca era rost de pofta…

Cluburile de ieri au fost in distractie maxima, unde s-au organizate petreceri tematice cu costumatii aferente de ingeri sau stimabile cu coase…sau fara coase…prin urmare, sa avem un sfarsit deosebit…acu’… la sfarsitul lumii…care nu va veni decat dupa ora 15.30…ca asa au spus unii si ii cred pe cuvant…oamenii pana atunci sunt bagati in bilant si doar nu or sa intrerupa bilantul pentru lumea asta…

Eu sper dupa sfarsitul lumii sa ma fac “telepata” sau macar “telechineza”…sau sa ne auzim cu bine apoi…pentru anul viitor…doar e sarbatoare.

Necuvinte si absurd

Vorbeste-mi prin necuvinte, promit ca de data aceasta am sa incerc sa te ascult, de auzit te aud de prea mult timp, dar niciodata nu te-am luat in seama. Arata-mi imagini despre lume, despre tine, despre dorinte si vise…dar nu atat de multe incat sa nu mai suport si sa simt totul ca o piatra de sub care nu ma voi putea ridica nicicand.

Am incercat acum cateva zile sa zbor, dar m-am prins in plasa ce exista deasupra si m-am intrebat cine a lasat-o acolo cu sau fara intentie. Am incercat sa o dau la o parte, dar mai mult m-am obosit dand din aripi si prinzandu-ma la infinit in resturile de sus…apoi, m-am odihnit, nu stiu exact cat a durat acea odihna…dar, am zabovit ceva cu aripile intinse peste pamant…sa fi trecut un ceas sau doua?... dar cui ii mai pasa acum de timp…se scurge oricum fara incetare…am privit apoi iar catre cer si m-am intrebat cu ciuda de ce nu mai puteam zbura, de ce ma prindeam neincetat in mizeria aia de plasa sub care traisem ceva vreme…imi era ciuda si o simteam cum ma macina clipa de clipa…pana cand insa? Imi era crunt de ciuda ca trebuia sa stau agatata cand de un picior, cand de celalalt in nenorocita aia de plasa…nici macar necuvintele nu reuseam sa le mai ascult acum, cu toate indicatiile absurde pe care le primeam, cu toate sfaturile tipate, rugate sau urlate in urechile care deja au inceput sa imi tiuie de durere…obsesiv inca ma mai agat in nenorocita aia de plasa…as fi vrut sa se evapore, sa dispara in neant de parca nici macar nu ar fi existat…ce bine ar fi fost daca la fel s-ar fi intamplat si cu toate gandurile trecute prin cap…poate imi voi pune o dorinta la anul…sau la anul urmator…oricum…o dorinta candva…sa dispara…toate.

Hei, prietene...

Stii, a trecut ceva vreme de cand nu am mai vorbit, de fapt nu am vorbit nicicand, pentru ca tu esti vechiul meu prieten, care stie cam tot despre mine si daca as incepe sa iti povestesc toate cate au fost in ultima vreme te-as cam plictisi…pentru ca deja le stii…pentru ca deja le-ai inteles…pentru ca le stiai dinainte de a se intampla, numai ca ti-ai luat distanta necesara pentru a sta un pic mai departe de mine si de a ma lasa sa le traiesc si bune si rele asa cum trebuie, fara sa ma tii de mana…fara sa ma impingi..si fara sa ma dojenesti…pur si simplu ai stat cuminte, ca de obicei si ai privit…

Cu toate acestea, prietene…tin sa iti povestesc ca mi-ar face placere din cand in cand, sa imi spui cate ceva, sa ma tii de mana sau sa ma impingi atunci cand nimeni alticineva nu o poate sau nu vrea sa o faca, pentru ca uneori este mai placut sa te impiedice cineva cunoscut, dar cu simpla intentie de a te face sa vezi ce este dincolo de prag.

Si ca tot este iarna, prietene, mi-as fi dorit sa stam de vorba la foc de semineu si in miros de scortisoara si portocala si vin fiert…si sa privim afara cum ninge linistit, dar sa ma intelegi ca nu as iesi nici macar de nevoie sa inghet…tii minte ca nu imi place deloc frigul…bineinteles ca stii, tu stii totul despre mine.

Prietene, candva asa-i ca o sa ne intalnim? Te rog promite-mi ca vei fi undeva in preajma mea atunci cand voi simti nevoia sa iti vorbesc…si nu ma vei privi rece de undeva se sus…asa cum o faci cam in fiecare seara, chiar si atunci cand uit sa te privesc sau cand afara este innorat…imi pare rau, prietene, ca azi esti doar o stea…

Smoke...

It's there, it's where, it begins,
and it's calling your name
You've been down there all night now,
in a state that I cannot explain
Behind grey curtains of ash
from a word it was burn
Now smoke rises high from your head,
morning mist laying dead
On naked shoulders
- no flowers, no thorns

Hey love, stay the fuck out of my home
I've told you a thousand times
'Cause my brain tells me you're dangerous, and my belly says
you're just too hard to find
A kiss from sullen lips of ashes
will probably blow this whole winter away
But something tells me this is just not real, 
something tells me this smoke is here to stay
It was supposed to be an endless day

De sarbatoare

Si-a aranjat de cu seara ghetutele langa usa, erau cam ponosite si nici nu luceau prea tare, le avea de ceva vreme si acum, o cam strangeau pentru ca, totusi mai crescuse, iar ghetute nu mai primise …dar nu conta…si le-a sters cu o carpa ponosita gasita dupa usa de la intrare…le-a curatat de colbul de peste zi depus pe ele…mersese ceva in ziua respectiva…isi ajutase cativa  prieteni, apoi mai avusese de trebaluit si pentru ea. Ajunsese seara acasa, deja se innoptase binisor, cainii de prin mahala incepusera sa urle la luna imensa atarnata de cerul plin de stele, frigul usor-usor se lasa peste casa darapanata…ii inghetasera manutele mici tot stergand la praful de pe incaltamitea ponosita. A terminat si treaba asta…le-a potrivit acolo, langa usa, sa fie sigura ca poate anul acesta va primi ceva din toate visele stranse luna de luna in sufletul sau de copil…Visa cu ochii deschisi la mirosul de portocale, la caldura ce candva le invaluia casa, la veselia care exista pretutindeni acum ceva timp in urma…acum..acum, nu mai era chiar asa..ramasese aproape singura, in grija mamei si in tovarasia puricosului casei, care isi facea veacul pe prispa de afara. Se intristase cand si-a adus aminte de vremurile din trecut, cand ieseau cu totii la strada si imparteau nimicuri oamenilor ce treceau pe ulita inghetata…hei, dar nu-i nimic…si-a spus usor melancolica fetita, vor veni si vremuri mai bune... a zambit trist, a inspirat profund aerul rece din camera si si-a mai facut putin curaj….Dupa toata aceasta zi se cuibarise langa mama sa si atipise…minuni se vor intampla, si-a spus ca pe un ultim gand din seara aceea.

A trecut prin fata portii ruginite, a impins-o usor si lumea copilariei ei se deschisese…au trecut ani…casa era deja o ruina, dar care mereu ii amintea de locul in care a devenit dintr-o copila cu ghetute scalciate, incalzita de mama sa si de puricosul sau de incredere, o femeie frumoasa…inca nostalgica si capabila sa rememoreze la infinit momente din trecut…momente vesele…momente triste…momentele care au ajutat-o sa devina…

A pasit in ruina care deunazi ii adapostea toate minunile copilariei, s-a uitat in locul in care cu ani in urma isi pusese ghetutele in asteptarea unor miracole peste noapte…era plin de praf si de pamant galben…era locul de unde incepuse sa creada, ca uneori, chiar primesti lucurile pe care ti le doresti…ca esti copil sau om matur…a suflat peste praful depus dupa usa, iar colbul se ridicase jucand in fantasme trecutul si impresurand-o cu amintirile de atunci…a privit pret de cateva minute cum totul de aseaza intr-o ordine firesca si cum incet- incet copila mica si infrigurata devine crezand in minuni si neirosindu-si visele …

Primise atunci… in acea noapte… ceea ce trebuia sa primeasca…o speranta trecuta prin visare, o dorinta ce urma sa se adeveresca si o stea ce a calauzit-o permanent…si toate acestea au fost asezate cu grija in micile ghetute..an de an…

Nimic...

Hei! Vino mai aproape!! Mai aproape, sa iti arat ceva…vino, vino cu incredere, este ceva nemaipomenit, haide nu fii asa de timida, vino sa iti arat cel mai fain lucru pe care ai putea sa il vezi de acum incolo, este atat de frumos incat iti va intrece cu siguranta cea mai interesanta idee imaginata…haide, nu ma face sa insist, ai incredere in mine…sa nu indraznesti sa te indoiesti de ceea ce am sa iti arat, e atat de frumos si cald si fain si deosebit…hai…vino…asa..incet, incet, nu are sa ti se intample nimic, trebuie doar sa ai incredere in mine atat…iti jur pe ce am mai scump ca nu te voi trada niciodata sunt om serios doar…haide asa…un pas si inca unul…sa nu te prind ca incepi sa te indoiesti de mine pentru ca ma supar crunt…asa…cum te-am invatat …increde-te in mine cu totul…vino, vino sa vezi ce am sa iti arat…vinooo!!!

Si a venit…si s-a uitat lung…si a cercetat cu atentie si a vazut…nimic…

Cadere libera

Sursa http://vimeo.com/11147001