De sarbatoare

Si-a aranjat de cu seara ghetutele langa usa, erau cam ponosite si nici nu luceau prea tare, le avea de ceva vreme si acum, o cam strangeau pentru ca, totusi mai crescuse, iar ghetute nu mai primise …dar nu conta…si le-a sters cu o carpa ponosita gasita dupa usa de la intrare…le-a curatat de colbul de peste zi depus pe ele…mersese ceva in ziua respectiva…isi ajutase cativa  prieteni, apoi mai avusese de trebaluit si pentru ea. Ajunsese seara acasa, deja se innoptase binisor, cainii de prin mahala incepusera sa urle la luna imensa atarnata de cerul plin de stele, frigul usor-usor se lasa peste casa darapanata…ii inghetasera manutele mici tot stergand la praful de pe incaltamitea ponosita. A terminat si treaba asta…le-a potrivit acolo, langa usa, sa fie sigura ca poate anul acesta va primi ceva din toate visele stranse luna de luna in sufletul sau de copil…Visa cu ochii deschisi la mirosul de portocale, la caldura ce candva le invaluia casa, la veselia care exista pretutindeni acum ceva timp in urma…acum..acum, nu mai era chiar asa..ramasese aproape singura, in grija mamei si in tovarasia puricosului casei, care isi facea veacul pe prispa de afara. Se intristase cand si-a adus aminte de vremurile din trecut, cand ieseau cu totii la strada si imparteau nimicuri oamenilor ce treceau pe ulita inghetata…hei, dar nu-i nimic…si-a spus usor melancolica fetita, vor veni si vremuri mai bune... a zambit trist, a inspirat profund aerul rece din camera si si-a mai facut putin curaj….Dupa toata aceasta zi se cuibarise langa mama sa si atipise…minuni se vor intampla, si-a spus ca pe un ultim gand din seara aceea.

A trecut prin fata portii ruginite, a impins-o usor si lumea copilariei ei se deschisese…au trecut ani…casa era deja o ruina, dar care mereu ii amintea de locul in care a devenit dintr-o copila cu ghetute scalciate, incalzita de mama sa si de puricosul sau de incredere, o femeie frumoasa…inca nostalgica si capabila sa rememoreze la infinit momente din trecut…momente vesele…momente triste…momentele care au ajutat-o sa devina…

A pasit in ruina care deunazi ii adapostea toate minunile copilariei, s-a uitat in locul in care cu ani in urma isi pusese ghetutele in asteptarea unor miracole peste noapte…era plin de praf si de pamant galben…era locul de unde incepuse sa creada, ca uneori, chiar primesti lucurile pe care ti le doresti…ca esti copil sau om matur…a suflat peste praful depus dupa usa, iar colbul se ridicase jucand in fantasme trecutul si impresurand-o cu amintirile de atunci…a privit pret de cateva minute cum totul de aseaza intr-o ordine firesca si cum incet- incet copila mica si infrigurata devine crezand in minuni si neirosindu-si visele …

Primise atunci… in acea noapte… ceea ce trebuia sa primeasca…o speranta trecuta prin visare, o dorinta ce urma sa se adeveresca si o stea ce a calauzit-o permanent…si toate acestea au fost asezate cu grija in micile ghetute..an de an…