Aroganta …ce
feerie…bineinteles cand are o baza si cand, in anumite circumstante, este
complet justificabila.
Am inteles
constant aroganta oamenilor destepti si foarte destepti, pentru ca au cu ce
domnule…au cu ce..au o cultura vasta din diferite domenii, au citit, au
studiat, s-au interesat, cunosc, stiu si orice dilema pe care noi, oamenii de
rand, o avem pentru ei reprezinta o forma de amuzament. Stiu sa explice daca
esti interesat, stiu sa te invete daca vad dorinta si stiu sa sesizeze prostia
si infatuarea atunci cand se intalnesc cu ea…si atunci devin aroganti…pur si
simplu pentru ca ei au o baza culturala solida si nu accepta sa faca diverse
compromisuri pentru gainarii mediocre.
Am inteles, de
asemenea, aroganta oamenilor situati pe anumite varfuri sociale, care au depus
efort sa ajunga acolo, care sunt documentati si interesati sa faca performanta
sau macar sa fie foarte buni pentru a reusi sa se mentina in acel varf al
piramidei…si da…devin aroganti atunci cand sesizeaza micii parveniti dornici de
inavutire rapida prin mijloace trunchiate caracteristice indivizilor fara cap
si fara coada..care vor, atat…si nu au chef ei sa depuna eforturi, ci doar sa
obtina ceva pentru simplu motiv ca s-au nascut si inca mai exista.
Nu am sa
inteleg niciodata aroganta “formelor fara fond”, atat de bine conturate de
iubitul Caragiale, si nu numai, asemanatori cu acei snobi macinati de ftizie
carora le era teama sa isi recunoasca boala datorita prejudecatii conform
careia aceasta apartinea saracilor. Ei nu stiu prea multe, iar ce au reusit sa
invete se datoreaza anumitor cercuri prin care s-au perindat de-a lungul
existei lor, de cele mai multe ori informatii trunchiate, scoase din context
fara prea multe surse de documentare. Cu toate acestea, afiseaza masti de vechi
intelepti si o atitudine un pic de mascarada, dar serioasa prin care iti dau de
inteles ca sunt loviti de importanta sociala. De multe ori ei tac…si dau
aprobator din cap de parca ar fi inteles sau s-ar fi priceput la ceva. Din cand
in cand, atunci cand se lovesc de informatii cunoscute incep a vorbi, cu patos
si a explica cat de mult cunosc ei pe domeniu…apoi tacerea de asterne din
nou..aceleasi aprobari fizice determinate de miscarea pe verticala a cutiei
craniene…Mandri de aceasta isprava si plini de cunostinte noi, partiale ce-i
drept si multe scoase din context, migreaza in diferite cercuri sociale mai
mult sau mai putin asemanatoare lor, unde incep sa isi expuna parerile celor la
fel de fara fond. Si apoi asteapta …aprobarea multimii si poate cu alta ocazie,
o alta invitatie, la o alta discutie la fel de trunchiata… Fara pareri proprii,
fara travaliu si fara verticalitate…ce trist…
