Destul de prafuit, cu o cheie
veche si ruginita…asa se prezenta vechiul birou din mansarda. Bine ferecat cu
incuietoare, paznic al unor lucuri ascuse sau pierdute in negura de vremi.
Lacas sigur si de neatins, pastrator in tacere a catorva maruntisuri…a catorva
vise.
Ratacind prin casa batrana s-a
oprit in fata lui…l-a privit cu ochii mari si curiosi…a incercat sa il deschida…total
esec prima oara…s-a chinuit …manutele mici abia ca puteau cuprinde cheia din
fier, sa o rasuceasca… era deja un fel de vis. Dar a insistat…un scartait a
anuntat reusita…a cazut, s-a ridicat si a tras de sertar.
Praf…a stranutat de cateva ori,
apoi a inceput sa cotrobaie asiduu vrand sa simta parca succesul obtinut din
plin.
Privirea s-a fixat obsesiv prima oara
pe un trandafir uscat..pesemne fusese candva alb…acum era doar o stinsa imagine
a frumusetii trecute…ca o marturie. L-a ridicat usor si l-a asezat in bataia
luminii..il privea plina de fascinatie…si-a imaginat ca undeva, cu timp in urma, facuse pe cineva sa zambeasca inocent si cald, la fel cum se intampla cu ea
acum. Razele luminoase se jucau printre petalele uscate…o pala de vant adiase …un
pic mai puternic…petalele au cazut una cate una in jurul copilei..zambetul ii
palise si incepuse sa le adune grabita ca sa formeze din nou floarea…efort zadarnic…un
vis se naruise…
Cautarile copilei nu se oprisera
insa aici…s-a inaltat usor pe varfuri, si-a facut curaj si a mai gasit un alt
vis…o piatra mare, lucioasa si neagra…splendida...precum cele mai intunecate
ganduri asezate artistic pe o panza sub forma unei opere de arta…s-a gandit ca
reprezinta partea intunecata a cuiva…si-a imaginat povesti pline de misticism…zambea..a
ridicat-o si pe aceasta in lumina razei de soare...ii admira luciul…se invartea
cantand o melodie calda…din neatentie a scapat onixul pe podeaua camerei si
piatra s-a transformat in fragmente lucioase..precum un vitraliu, fiecare
lucind diferit in bataia soarelui. A incercat sa le stranga si pe aceastea..sa refaca
piatra ce o fascinase cu ceva timp in urma, era ca un puzzle, iar copila prea
mica pentru a fi capabila sa il rezolve…a privit cu dezamagire petalele albe si
uscate si fragmentele de onix…si-a promis ca va fi mai atenta…cautatrea sa nu
se oprise…inca un vis devenise trecut…
O ultima curiozitatea o mana sa
mai scotoceasca in sertarul vechi …s-a intins si mai mult si a gasit o mica
statueta din lemn reprezentand un lup pe o stanca…pornit parca in cautarea
sinelui…liber sa cutreiere padurile, liber sa isi cheme semenii , liber sa
aleaga…Acum povestea prinsese contur…elementele gasite se legau…trandafirul
alb, piatra de onix si lupul faceau parte parca dintr-o veche legenda nescrisa….copila
radea…si visa cu ochii deschisi…
Visarea ii este intrerupta brusc
de scartaitul usii …o batrana cu privirea calda si blanda apare in prag…fetita
tresare si scapa mica statueta pe jos…se fastaceste un pic, ridica privirea si
spune timid:
“Le-am gasit pe toate acestea aici…imi
pare rau…nu am vrut sa le stric…ale cui sunt? Si de ce era incuiat acest
sertar? ”
Femeia o privi induiosata, se
aseza in genunchi langa trandafir si piatra sparta…le ridica in palme…le privi cu
nostalgie…si maigaie copila pe crestet…o saruta parinteste pe frunte…apoi i-a
raspuns:
“Sunt visele mele de demult…le-am
adunat pe toate in acest sertat ca sa nu uit de mine …apoi l-am inchis…candva
tot ce doream era un trandafir alb, un onix si un lup…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu