Printre picaturi...

S-ar fi scaldat in albastru, iar verdele s-ar fi inchis lasand intunericul sa o cuprinda…nu..nu a fost asa…incepuse sa ploua marunt prin urbea stiuta de ani de zile, ciudat nici macar nu ii parea rau ca vremea este inchisa si rece si urata…cred ca se obisnuise cu ea asa, cred ca nici macar nu ii mai pasa prea mult de ce se intampla in jurul sau…le lua pe toate asa cum erau, mai reci, mai proaste, mai inutile, mai dezamagitoate…

Privea in gol prin geamul murdar de praf picurii de apa care isi croiau un drum pana pe pervazul lat. Era cald in casa, se catarase in locul ei preferat la geam, printre doi arbusti pe care ii avea si la care tinea ca la niste membrii ai familiei sale, isi luase batrana lupoaica sa aiba ce mangaia si sa simta si ea sufletul sau aproape si un pahar de vin…privea in gol si nici macar nu stia daca ii place starea aceea prea mult…imagini ii treceau prin fata ochilor invaluid totul in nostalgie…nu, nu ii parea rau…stia ca s-a intamplat ceea ce a trebuit sa se intample, se oftica doar pe modul in care s-a intamplat si pe adevarurile evidente pe care, desi toata constiinta i le tavalea prin fata ochilor, ba chiar si peste ochi, le-a negat…de atatea lovituri ar fi trebuit sa aiba ceva vanatai…a zambit…i se parea amuzanta imaginea unui alter ego lovind-o peste ochi…jap!! jap!!! jap!!! si ea continuand, asa vanata, sa afiseze un zambet tamp si indaratnic fata de ceea ce se intampla in mod activ…cred ca ii displacea ca a avut dreptate, cred ca asta era cea mai nasoala treaba, poate ca ar fi trebuit sa se insele ea pe ea insasi…ce tare ar fi fost!!! Sa te minti in oglinda, la lumina unui amarat de bec despre rahaturile care se intampla in jurul tau si sa fii si fericit, ca si cum ai fi mancat niste rahat ornat cu frisca dintr-o farfurie de portelan…

Ganduri de rahat si timp pierdut degeaba…nici ea nu se intelege si are renume de persoana rationala si foarte organizata…dar, cui ii mai pasa acum...

Da!! Iar isi canta melodia lui Leonard Cohen Alexandra leaving, cred ca este un fel de refugiu pentru ea si dupa ce termina de fredonat asta cu repetarile de rigoare a inceput sonata lunii, ca mai apoi, sa incheie cu le vent le cri…ce frumos ii cantau toate astea prin cap…afara continua sa ploua marunt…si-a amintit ca vrea sa se plimbe prin ploaie..asa cum facea prin facultate cand nu era tocmai un moft ci, doar lipsa de alternative.

Si-a lasat lupoaica adormita de caldura la locul ei, s-a coborat de pe pervaz, s-a imbracat si a coborat treptele…a iesit in strada si s-a uitat spre cer…ploaia cadea necontenit pe chipul ei..pe par…pe ochii mari si verzi…pe corp…pe varfurile degetelor..peste tot…a invaluit-o prin toate partile si simtea cum ii apartine…apoi, incet-incet , a dizolvat-o pastrand-o doar pentru ea…a disparut in ploaie…si nu s-a mai intors nicicand…printre picaturi…

Disectie

Lumina era orbitoare, iar ochii incepusera sa o doara ingrozitor..era liniste de mormant…apoi, cateva voci razlete…ar fi vrut sa deschida ochii mari sa vada ce se intampla…se speriase pret de cateva secunde, i se parea ca respiratia se oprise, doar gandurile mai alergau de colo-colo…auzise din nou acele voci din ce in ce mai apropiate.

Una dintre ele o indemna pe cealalta…taie!!! Nu iti fie teama, esti cel mai frumos, cel mai destept cel mai cu stea in frunte, haide taie voi fi langa tine sa te sustin indiferent de mizeria pe care o vei face, taie!!! Striga din ce in ce mai poruncitor…era o voce pitigaiata si alintata de femeie, dar destul de autoritara fata de cealalta persoana…ti-am spus sa tai, nu te mai tot invarti…ei hai bine …faci cum vrei, dar acum taie…asa te-am educat !!!

Adica…adica eu trebuie sa tai asa, fara mila ??? raspunse balbait o voce de baietandru…da…stiu ca sunt cel mai frumos si cel mai cu stea in frunte, dar in viata mea nu am facut asa ceva!!!

Taie!!! Daca nu tai imi iau cordonul obilical si te las sa te prapadesti, fara mine si sfaturile mele pretioase stii ca esti un nimeni…doar eu te fac cu stea in frunte, sa iti intre bine in cap…eu am dreptul absolut asupra ta…vezi cordonul asta??? Il vezi??? Priveste-l bine, toata viata am sa te  atarn de el, sa iti intre bine in cap!!!

Dar, imi este teama!!

Termina cu prostiile astea!!! Se rasti vocea pitigaiata…ce crezi ca imi pasa de sufletul altora???nu!!!…tu taie ca eu sa vad ce este acolo si apoi poti pleca in alta parte sa aduci un alt suflet de taiat!!!

Stangaci, nestiutor, inutil…apropie lama rece de sufletul orbit de lumina prea puternica si asurzit de cearta dintre cei doi..unul prea avid de control, celalalt depersonalizat si inutil…

Si a taiat adanc, ciopartind ceva pe masa aceea rece intr-o infinitate de bucati, pe care ulterior le vantura prin aer, astfel incat vocea pitigaiata sa se mai domoleasca si sa scoata sunete linistitoare de aprobare.

Sufletul taiat se zbatea…incercand sa opreasca acel carnagiu inutil, pesemne nu fusese nici primul si nici ultimul ce avea sa se intample…sufletul incerca sa ii spuna baietandrului ca ar putea sa opreasca acea mascarada, ca are puterea de a face asta, doar trebuie sa se increada macar pentru un moment in spusele disecatului…te rooog, te implor!!! Se tangui sufletul..opreste-te si fa ceea ce iti spune sufletul tau sa faci!!! Nu mai taia in mine sau in alte suflete nevinovate pentru satisfactia vocii pitigaiate!!! Te rog, inceteaza…pe mine m-ai ucis oricum …dar…dar, gandeste-te ca la un moment dat vei trece prin ceea ce mi-ai facut mie…vei scoate din tine aschii de trairi si le vei vantura prin fata tartorului pentru satisfactia acestuia!!!

Baietandrul era contrariat, dar extrem de speriat si supus, fara nici cea mai mica forma de remuscare sau dorinta de a se opri a continuat sa taie fasii subtiri sufletul din fata sa si sa le fluture morbid prin fata satisfacuta a vocii pitigaiate care intr-un final plina de bucurie a exclamat: Gata, l-am terminat si pe asta!!!

Oglinzi

Luna se scurgea pe cateva raze de lumina palida si patrundea usor-usor prin geamul larg deschis in camera intunecata, dezmortind parca ceva din atmosfera trista. Prea multa lumina nu era, nici nu si-ar fi dorit sa fie…prefera mobilierul greu, din lemn masiv si mirosind a timp invaluit in semiobscuritate si liniste. Se ridicase usor din patul imens asezat undeva pe centrul camerei…scartaitul de podea parca aducea aminte ca acolo exista putina viata. S-a dus catre fereastra, a privit lumea adormita din jurul ei, apoi si-a ridicat ochii catre cer cautand cu privirea o stea …o anumita stea, care in fiecare noapte stralucea din acelasi loc amintindu-i de una dintre fantasmele trecutului…candva o si botezase, dar nu ii mai rostise numele de ani de zile incercand sa dea uitarii acea perioada din viata sa.

Pleoapele erau usor cazute peste ochii mari si verzi limitand privirea catre podea…s-a intors nostalgica de la fereastra si pret de cateva minute si-a oprit gandurile si trairile si visele si s-a privit in oglinda imensa din fata sa. A tresarit, a facut un pas inapoi si se cauta obsesiv printre fragmetele de sticla. Chipul diform era impartit intr-o infinitate de reflexii imprastiind uraciunea pe toata suprafara oglinzii…era stramba si inalta si slaba si trista si incruntata si urata si ascutita cu noduri proeminente pe alocuri, cu ochii franti in parti distincte…ca un haos, fara inceput si fara sfarsit, era o masa de carne imprastiata pe o suprafata plana…era nicicum isi imagina ea ca ar trebui sa fie…era diforma fizic si sufleteste…totul se invartea cu ea…imaginile din fata ei se roteau obsesiv si la viteze foarte mari, plangea in hohote cazuta pe podeaua imbatranita, intrebandu-se isteric “de ce” si cum a ajuns asa…

Deodata, simti o imbratisare calda…o voce care incerca sa o linisteasca…termina!!! Uita-te la tine acum!!!

Deschisese ochii, oglinda cu fiinta diforma reda o imagine completa si coerenta a unei persoane cunoscute… a ei… si vocea continua sa ii spuna pe un ton cald…asta esti tu!…intregi suntem cu totii daca nu am continua sa ne reflectam prin mintile trunchiate ale celor dornici sa ne reduca la cioburi de oglinda…

Cantec trist...

L-am ascultat intr-o seara, la un vin cu fetele...mi-a parut atat de trist, dar atat de sincer si frumos in toate nuantele depresive cuprinse si in tot acel instinct de autoconservare risipit...pana la urma toti decidem pentru noi si traim si murim in umbra acelor decizii...

Si te-am stiut pana la final...

Buna! Sunt acasa, as vrea sa iti dau ceea ce ti-am promis ca iti inapoiez si anume inelul, ghetele de motor si canuta pe care ti-o luasem ca suvenir din Constanta, cand esti disponibil?

Pai, cand vrei tu!

In 15-20 de minute, acolo in parc la blonda!

Si au trecut acele minute care trebuiau sa treaca pentru a se revedea pentru ultima oara, pentru a incheia o relatie de 4 ani de zile, asa cum a fost ea cu bune si cu rele...asa cum si-au promis ca se vor iubi pana la sfarsitul zilelor mai ceva ca in povestile cu zane.

Si timpul se scursese din nou fara mila, parca fortand inevitabilul moment sa vina...

Imi dai inelul si gps-ul! I-a spus raspicat si rece!

Iti dau inapoi ce ti-am promis ca iti dau, gps-ul mi l-ai facut cadou, nu ti-l dau...iti raman cauciucurile de iarna, le poti lua si poti face ce vrei cu ele...nu le mai vreau, dar gps-ul e cadou de la tine (eu nu ti-am cerut nici un cadou inapoi..si-a spus ea in sinea ei..trista)!

Ai stai cu mine numai pentru bani!!!

Esti nervos, hai mai bine sa ne asezam pe banca si sa discutam...te mai calmezi!

Ce sa mai discut cu tine? Imi dai gps-ul !

Nu ti-l dau e cadou de la tine !

Vezi, numai pentru bani ai stat!

Asteapta! (s-a intors tremuranda, s-a dus si a luat pretiosul gps).

Ia-l! (a spus cu scarba, ia pretiosul gps).

Mi-ai distrus viata! 4 ani de zile irositi, doar banii te-au interesat!

Ma cac in banii tai, nu m-ai luat de pe strada...a fost treaba de pricipii! Toate angajamentele pe care ti le-ai luat a trebuit singura sa le duc la capat, tu te opreai la mijlocul drumului delegandu-ma sa ma descurc singura ca doar nu am sa mor! Cand am avut nevoie sa ma aperi mi-ai spus initial sa nu indraznesc sa fac vreo miscare si sa dau vreo replica, apoi mi-ai reprosat ca nu sunt capabila sa ma descurc singura! Te-am rugat ani de zile sa ma faci sa contez pentru tine, toata lumea era inaintea mea...pana si nenorocitul ala de motor. Nu aveam un cuvant de spus decat daca iti convenea tie, in rest parerea celolalti a contat. Cu ce ti-am gresit??? Te-am asteptat singura ca o proasta luni de zile sa te intorci acasa sa petrecem timpul impreuna, ti-am facut cerere tipizata ca sa petrecem o singura zi din pretiosul concediu singuri! Mi-ai jignit familia, prietenii si apoi pe mine, iar eu dupa toate acestea trebuia sa las tot..si job si viata si sa te urmez, in baza unor promisiuni de mai bine, la capatul lumii...eu nu discut pe vorbe...si da, ti-am cerut sa imi demonstrezi ca meriti sa renunt la mine de tot si pentru totdeauna ca sa te urmez la capul lumii!!! Ai spus ca imi faci masina de unul singur, am amanat 1 an, iar in cel de-al doilea am spus ca o vom face impreuna! Cedasem sa iti vina tie usor! Ma cerseam ca sa imi platesti nenorocita aia de taxa la scoala, pe care la inceput, daca iti mai amintesti mi-ai spus ca sa nu imi fac probleme ca o vei suporta tu!! Da, a fost chestiune de principii!! Te-am rugat sa ma iei de la munca, cand eu nu aveam masina disponibila, treaba de 5 minute, mi-ai spus ca esti ocupat cu altii...da, greseala mea a fost sa te las sa fii liber, sa ling site-uri de job-uri ca sa iti gasesti ceva mai bun, sa iti planific cazari si drumuri...am fost un fel de asistent manager timp de 4 ani, timp in care niciodata nu a fost timp pentru mine, decat dupa ce toti ceilalti au fost pe deplin satisfacuti, iar seara ca o metresa trebuia sa fiu calda si surazatoare si sa te astept pe la prieteni, sa vii sa ma iei in oras...ca un maidanez am cersit afectiunea si rolul care mi se cuvenea...si da...dupa ce toata lumea a fost mai importanta decat mine...nu mai am incredere in tine! (dar, stia foarte bine ca increderea se dusese si din alte ratiuni...stia ca el avea prietene noi pe site-uri de socializare, ca plimbarile de mai mult de 7 ore pe o insula si discutiile lacunare nu sunt de bun augur, intelesese ca are un comporament ciclic si asa cum o inselase in urma cu mai bine de 4 ani o facea si acum...isi daduse seama..si la fel ca si data trecuta stia si cu cine...i-a fost greu din nou sa creada ca nu are demnitatea de a o recunoaste si de a termina o relatie despre care spunea candva ca este ceea ce doreste in mod politicos)

Imi spui ca nu mai ai incredere in mine...dupa 4 ani...asta imi spui...ar fi trebuit sa taci!!! Se rasti la ea nervos...Mi-ai distrus viata, m-ai adus in ultimul hal, nu meriti sa fii respectata ca femeie pentru ca nu porti rochii si fuste, vrei sa fii sedusa???? Cucerita???ce sunt tampeniile astea...te-au interesat doar banii!! Si gps-ul nu ti l-am lasat din principiu...

Ti-am oferit totul!!! Prietenii, viata mea...timpul meu!!! I-a strigat ea... Am crezut ca te schimbasesi dupa ceva timp de singuratate!! (se inselase...sau poate doar nu a vrut sa accepte adevarul crud ca oamenii nu se schimba)

Prietenii au fost mereu ai tai!!! Eu doar i-am tolerat de dragul tau !!! au sunat din nou reprosurile!

L-a privit trista...i-a spus...daca iti va fi mai usor...da vina pe mine pentru tot, fara ezitare...eu duc...loveste...cat poti de tare !!! (si a durut-o fiecare cuvintel pe care l-a rostit, o podideau lacrimile, dar a scarsnit din dinti si a stat sa i se reproseze ca nu poate fi considerata femeie, ca este doar o scarba materialista care si-a dat 4 ani din viata pe skype doar pentru simplu motiv ca i-a convenit fusul orar, ca nu a stiut sa taca si sa sada cuminte ca un maidanez, ca vroia ea cariera...dar unde se credea cu aceasta emancipare!!...si l-a ascultat)

Tigarile se stingeau una dupa cealalta...si stia...si stia undeva in adancul sufletului sau ca el o insela din nou...si stia si cu cine...si de cand...si nu i-a spus nimic nici de data acasta...si se intreba daca atunci cand i-a dat nenorocitul acela de inel chiar o iubea asa cum se jurase...facuse greseala sa creada cu tarie ca oamenii se pot schimba...si a platit scump...

La final...el nu a inteles nimic din ce inseamna principiul si demnitatea si nu va intelege nicicand...el stia ca trebuie sa fuga la alta...

Te-am stiut pana la final...

                                                                           Cu drag (ironic, nu crezi?)

                                                                                       Alexandra

Pentru mine

Astazi inchin pentru mine!! Pentru ca nu sunt perfecta si pentru ca nici macar nu vreau asta, pentru toti oamenii care si-au amintit de mine si au spus-o si pentru cei care nu au facut asta, dar au memoria buna, pentru ca sunt asa cum sunt si pentru ca sunt multi care m-au acceptat fara a incerca sa ma schimbe ca pe o haina care nu se potrivea pretentiilor lor!

Noiembrie..cu putine cuvinte...

So I'm waiting for this test to end
So these lighter days can soon begin
I'll be alone but maybe more carefree
Like a kite that floats so effortlessly
I was afraid to be alone
Now I'm scared thats how I'd like to be
All these faces none the same
How can there be so many personalities
So many lifeless empty hands
So many hearts in great demand
And now my sorrow seems so far away
Until I'm taken by these bolts of pain
But I turn them off and tuck them away
'till these rainy days that make them stay
And then I'll cry so hard to these sad songs
And the words still ring, once here now gone
And they echo through my head everyday
And I don't think they'll ever go away
Just like thinking of your childhood home
But we cant go back we're on our own
Oh,
But i'm about to give this one more shot
And find it in myself
I'll find it in myself
So were speeding towards that time of year
To the day that marks that you're not here
And i think I'll want to be alone
So please understand if I don't answer the phone
I'll just sit and stare at my deep blue walls
Until I can see nothing at all
Only particles some fast some slow
All my eyes can see is all I know
Ohh..
But I'm about to give this one more shot
And find it in myself
I'll find it in myself