Oglinzi

Luna se scurgea pe cateva raze de lumina palida si patrundea usor-usor prin geamul larg deschis in camera intunecata, dezmortind parca ceva din atmosfera trista. Prea multa lumina nu era, nici nu si-ar fi dorit sa fie…prefera mobilierul greu, din lemn masiv si mirosind a timp invaluit in semiobscuritate si liniste. Se ridicase usor din patul imens asezat undeva pe centrul camerei…scartaitul de podea parca aducea aminte ca acolo exista putina viata. S-a dus catre fereastra, a privit lumea adormita din jurul ei, apoi si-a ridicat ochii catre cer cautand cu privirea o stea …o anumita stea, care in fiecare noapte stralucea din acelasi loc amintindu-i de una dintre fantasmele trecutului…candva o si botezase, dar nu ii mai rostise numele de ani de zile incercand sa dea uitarii acea perioada din viata sa.

Pleoapele erau usor cazute peste ochii mari si verzi limitand privirea catre podea…s-a intors nostalgica de la fereastra si pret de cateva minute si-a oprit gandurile si trairile si visele si s-a privit in oglinda imensa din fata sa. A tresarit, a facut un pas inapoi si se cauta obsesiv printre fragmetele de sticla. Chipul diform era impartit intr-o infinitate de reflexii imprastiind uraciunea pe toata suprafara oglinzii…era stramba si inalta si slaba si trista si incruntata si urata si ascutita cu noduri proeminente pe alocuri, cu ochii franti in parti distincte…ca un haos, fara inceput si fara sfarsit, era o masa de carne imprastiata pe o suprafata plana…era nicicum isi imagina ea ca ar trebui sa fie…era diforma fizic si sufleteste…totul se invartea cu ea…imaginile din fata ei se roteau obsesiv si la viteze foarte mari, plangea in hohote cazuta pe podeaua imbatranita, intrebandu-se isteric “de ce” si cum a ajuns asa…

Deodata, simti o imbratisare calda…o voce care incerca sa o linisteasca…termina!!! Uita-te la tine acum!!!

Deschisese ochii, oglinda cu fiinta diforma reda o imagine completa si coerenta a unei persoane cunoscute… a ei… si vocea continua sa ii spuna pe un ton cald…asta esti tu!…intregi suntem cu totii daca nu am continua sa ne reflectam prin mintile trunchiate ale celor dornici sa ne reduca la cioburi de oglinda…