marți, 12 ianuarie 2010

Destin

Zâmbeşte ori de câte ori şi-l aminteşte. S-a căţărat cu mult timp în urmă pe o culme generic numită libertate. Probabil că de multe ori a alunecat pe povârnişurile acelei culmi, dar uşor s-a ridicat. S-a învăluit din când în când în mrejele ignoranţei şi ale impertinenţei. A realizat însă că poate fi frumos şi fără ele. Poate că aroganţa îi conferea un aer misterios, crea însă un contrast puternic cu esenţa sa. E atât de frumos liber încât ar fi de blamat orice om care i-ar putea luat fără drept acest lucru. E ceea ce îi aparţine, este bunul său cel mai de preţ. În vise lumea este a lui, în realitate este abia la un început de drum, un drum pe care mental l-a parcurs de o infinitate de ori fără a se pierde măcar o singură dată.
Încă mai are vise, nu le împărtăşeşte celorlalţi, poate de teamă, poate că i se par prea îndrăzneţe sau poate dintr-un simplu egoism inocent.



Uneori duce o luptă interioară pe care o finalizează cu un convenţionalism social ce limitează din potenţialul său creativ. Poate că, a te compromite de multe ori nu este chiar atât de grav. La cât a renunţat şi cât a câştigat renunţând? Probabil că uneori are şi această dilemă pe care o transformă într-un proces intim de conştiinţă.
Sensibilitate ambiguă exprimată de cele mai multe ori printr-un puzzle de imagini şi negată în social...nu, nu este un înger, dar nici nu a decăzut, a învăţat să zboare cu teamă mai târziu. Se trădează prin privire şi devine inconfortabil în propria sa piele atunci când orgoliul întră în contradicţie cu visele sale. Uneori e de-a dreptul sadic de amuzant...sau poate e doar o simplă etapă în cunoaşterea propriei persoane.
S-a blocat de multe ori între trecut, prezent şi viitor, dar a adunat din amintiri, instinct şi expectanţă fărâme de viaţă.
În final, e un om în căutarea recunoaşterii propriei identităţi rătăcită pe drumul ce l-a parcurs de prea multe ori cu ochii închişi pentru visare...dar de această dată are puterea de a crede în sine mai mult.