duminică, 27 aprilie 2014

Si...

Si am lasat toate gandurile sa zboare, si iluzii si speante si vise si asteptari si voci si rugaciuni si himere si cai si lupi si caini si flori albe si pietre de onix, le-am lasat sa se arunce fara nestire in neant si sa nu se mai reintoarca nicicand…si le-am haituit cu privirea dintr-un punct fix, fara sa cer nimic in schimb...doar sa le vad plecate si neintoarse pentru totdeauna…si zile si nopti si bautura si tigari si depravare si inocenta…le-am strans pe toate intr-un bol si le-am azvarlit in mare…si valuri si stele si luna…si toate cate sunt in Univers si toate cate mi-au apartinut le-am aruncat cu ciuda, cu ura, cu scarba..si fapte bune si fapte rele si altruism si egoism si fericire si durere…le-am ascuns pe toate intr-un cufar a carui lacat va zacea pe el milenii…si rugina si argint si aur alb si diamante si sticla de murano…toate zac, nimic nu mai sclipeste…si ingeri si demoni si aripi…si frante…si nimic…
Zgomot de clape de pian si corzi de vioara, acorduri pierdute prin nopti reci de primavara si iarna si vara si in final toamna…si rasete si gemete si lacrimi si zambete si carti si oameni si masini si motoare si munte si creste si mosc si jazz si lumanari parfumate si rutina si suisuri si vai nesfarsite…
Si clipe si ani si iar zile si varsta si riduri si socializare…si iar multe tigari ce ar zace nestinse, si iar multe pahare ce stau nevorbite…si liniste si apoi iar razboi…si drumuri cu plecari si intoarceri…si rulete rusesti si orgolii si viata si moarte si inceputuri si finaluri…si concret si abstarct…si lumi adunate in casute colorate si drumuri cu piatra cubica tocita de apa…si ploaie si arsita si frig…

Si apoi iar viata si apoi iar ciclic si apoi la nesfarsit…

joi, 3 aprilie 2014

Pentru Alexandra…ca si cum…

Si-a deschis ochii mari si verzi…era dimineata…parfumul proaspat de tei invaluia camera, iar razele blande ii mangaiau delicat trupul zvelt.
A coborat usor din pat si s-a privit trunchiat in oglinda…trasaturile ferme se reflectau timid pe sticla cu imagini…in dimineata aceea nu se privise in ochi. A coborat usor capul si parul negru ii acoperise chipul…a aruncat cativa stropi de apa pe fata, s-a intors si a plecat.
Prin casa era liniste…botosul dormea la locul sau nederanjat si lipsit de chef, cateva jucarii insirate pe jos, un pic de praf si lumina difuza patrunzand prin draperia grea…liniste…
Cana de cafea zacea prin bucatarie…inca neatinsa de o zi…ii era lene sa se apuce sa faca treburile din regulamentul casei…ii era lene de tot si de toate…se inchisese pentru putin timp in propriai minte, vise si fantasme…a creat din fire de nisip o lume noua…scursa prin clepsidra timpului…erau stranse doar intr-o mica gramajoara pe fundul acesteia. A privit cu ochii mintii clepsidra si nu s-a mai obosit sa o rasuceasca, astepta sa treaca din nou acelasi timp..aceleasi povesti …
In paharul de vin de pe pervaz mai erau cativa stropi purpurii, l-a apropiat pentru a il mirosi…”buchet fructat” si-a spus zambind, l-a ridicat in lumina si l-a privit. Pe sticla acestuia inca se mai vedeau amintirile discutiilor de demult. Cotinutul purpuriu s-a tulburat pentru un moment, ca si cum ar fi trezit o zvacnire de viata…a fost un rosu frumos…

A zambit, a privit undeva la orizont…era o zi frumoasa, calda si orasul mic si ponosit incepuse deja sa se umple de freamat…si-a amintit…a sorbit inca un strop de aroma purpurie apoi si-a spus: “totul e doar ca si cum…”