vineri, 24 august 2012

Imagini despre lume


Am vazut oameni fericiti, tanandu-se de mana si zambind sincer unul altuia…am vazut parinti ridicandu-si copiii in brate si razand zgomotos, am vazut batrani pe ale caror fete timpul a lasat fara nici un fel de mila urme, dar care priveau nostalgic la lumea din jur contaminandu-se parca cu tot ce reprezenta viata in jururl lor si astfel, singuratatea era o amintire. Am vazut juniorii fugarind porumbeii sau aruncandu-le stangaci boabe, asteptand sa accepte sa fie mangaiati ca niste animale de casa supuse si oamenii varstnici insotiti de vreun suflet patruped pe acelasi traseu seara de seara.
Pana la urma, am vazut doar un cumul de sentimente faine care leaga oameni intre ei sau care i-au tinut aproape pana cand plecarea inevitabila a unui dintre ei a intervenit, ei pastrand nostalgia si un sertar de amintiri impartasite in prezent altor suflete, sertar a carui cheie o tin undeva intr-un buzunar ponosit aproape de suflet.
Fiecare pana la urma este o poveste, este povestea pe care, odata cu lasarea noptii si-o spune in sopata…apoi o rememoreaza, o transforma, o mai spune si in urmatoarea noapte…si isi compune un destin, pe care il invaluie in mister pentru a evita subterfugiul banalitatii.
Freamatul vietii ii atrage necontenit in social si ii impinge neostenit catre a doua zi…mereu a doua zi…

joi, 23 august 2012

De la inceput


S-a trezit dimineata  cu un zambet vesel pe chip si cu certitudinea ca de ceva vreme poate privi viitorul… linistit, optimist, cald si plin de oameni faini…avea nostalgia acestui sentiment de multa vreme si si-ar fi dorit ca toate visele sale sa fie scoase intr-o zi in lumina. A asteptat ceva vreme, s-a negat, a plans, s-a compromise, s-a uitat de o infinitate de ori in urma…dar, toate astea au incetat …si-a scuturat ultimile amintiri de prin fata ochilor mari si a zambit…curat..pur si inocent.
A deschis geamul larg si a inspirit aerul rece al diminetii, apoi a privit in jur…a vazut lumea care deja incepuse sa fremete …orasul incet, incet se trezea la viata…uitase de ceva vreme cat de mult ii placea sa priveasca cum curge viata din jurul ei, cu micile sau marile drame, cu rasete zgomotoase auzite de departe, cu sunetele metalice, cu muzica urbana de pretutindeni.
Si-a amintit de trandafirii albi care ii placeau extraordinar de mult, de felul in care stia sa bea vinul, de muzica preferata, de plimbarile lungi pe un oarecare drum catre nicaieri, de povestile spuse seara intre prieteni, de oamenii care nu au uitat-o chiar daca timpul a trecut necrutator, de cei care s-au intors …
Viata a reinceput..de data aceasta altfel…uman, simplu si fara urme de trecut…

duminică, 12 august 2012

Abstract


Paragraf gol…spatii libere…cuvinte lipsa…idei razlete si emotii…nu!
Picaturi de cerneala celesta pierdute prin ganduri demult nespuse…
Jocuri de umbre si lumini ramase printre fantasmele nocturne…clipe…trec…fire de nisip in clepsidra rasturnara…totul continua…hazard.

vineri, 3 august 2012

Aroganta ca masca a indolentei


Aroganta …ce feerie…bineinteles cand are o baza si cand, in anumite circumstante, este complet justificabila.
Am inteles constant aroganta oamenilor destepti si foarte destepti, pentru ca au cu ce domnule…au cu ce..au o cultura vasta din diferite domenii, au citit, au studiat, s-au interesat, cunosc, stiu si orice dilema pe care noi, oamenii de rand, o avem pentru ei reprezinta o forma de amuzament. Stiu sa explice daca esti interesat, stiu sa te invete daca vad dorinta si stiu sa sesizeze prostia si infatuarea atunci cand se intalnesc cu ea…si atunci devin aroganti…pur si simplu pentru ca ei au o baza culturala solida si nu accepta sa faca diverse compromisuri pentru gainarii mediocre.
Am inteles, de asemenea, aroganta oamenilor situati pe anumite varfuri sociale, care au depus efort sa ajunga acolo, care sunt documentati si interesati sa faca performanta sau macar sa fie foarte buni pentru a reusi sa se mentina in acel varf al piramidei…si da…devin aroganti atunci cand sesizeaza micii parveniti dornici de inavutire rapida prin mijloace trunchiate caracteristice indivizilor fara cap si fara coada..care vor, atat…si nu au chef ei sa depuna eforturi, ci doar sa obtina ceva pentru simplu motiv ca s-au nascut si inca mai exista.
Nu am sa inteleg niciodata aroganta “formelor fara fond”, atat de bine conturate de iubitul Caragiale, si nu numai, asemanatori cu acei snobi macinati de ftizie carora le era teama sa isi recunoasca boala datorita prejudecatii conform careia aceasta apartinea saracilor. Ei nu stiu prea multe, iar ce au reusit sa invete se datoreaza anumitor cercuri prin care s-au perindat de-a lungul existei lor, de cele mai multe ori informatii trunchiate, scoase din context fara prea multe surse de documentare. Cu toate acestea, afiseaza masti de vechi intelepti si o atitudine un pic de mascarada, dar serioasa prin care iti dau de inteles ca sunt loviti de importanta sociala. De multe ori ei tac…si dau aprobator din cap de parca ar fi inteles sau s-ar fi priceput la ceva. Din cand in cand, atunci cand se lovesc de informatii cunoscute incep a vorbi, cu patos si a explica cat de mult cunosc ei pe domeniu…apoi tacerea de asterne din nou..aceleasi aprobari fizice determinate de miscarea pe verticala a cutiei craniene…Mandri de aceasta isprava si plini de cunostinte noi, partiale ce-i drept si multe scoase din context, migreaza in diferite cercuri sociale mai mult sau mai putin asemanatoare lor, unde incep sa isi expuna parerile celor la fel de fara fond. Si apoi asteapta …aprobarea multimii si poate cu alta ocazie, o alta invitatie, la o alta discutie la fel de trunchiata… Fara pareri proprii, fara travaliu si fara verticalitate…ce trist…

joi, 2 august 2012

Despre valori numai de bine


O vorba batraneasca spunea ca atunci cand te bagi in troaca te cam mananca porcii si e plina de adevar, dar pana nu incerci si asa ceva nu crezi ti se poate intampla. Ai vazut la altii, dar traiesti cu impresia, naiva ce-i drept, ca avand un anumit sistem de valori si ghidandu-ti existenta dupa ele, primind un feed-back pozitiv vei fi protejat ca si individ de a ajunge prin troaca.
Gresit…total gresit…si apoi se trimite nota de plata, bineineles ironic, din partea vietii.
Ai mei m-au educat intr-un mediu destul de militaros, fara explozii de emotie, fara prea multa afectiune inutila, respectand ordine si dispozitii, cu toate acestea au reusit sa formeze din mine un om care a invatat ce e respectul, bunatatea, sinceritatea, lupta, angajamentul, devotamentul fata de anumiti oameni, m-au lasat sa gresesc si sa aleg ce e mai bun pentru mine. Si cel mai important m-au invatat sa nu ma ghidez dupa valorile perisabile si materiale. Iar drept dovada am strans in jurul meu oameni faini, nu perfecti, dar faini cu care am crescut de mai bine de 20 de ani.
Uneori insa, viata iti mai da cate o lectie din care trebuie sa inveti ca renuntarea la ceea ce ai crezut pana la un moment dat nu reprezinta altceva decat o dulce amagire si ca oricat de mult efort ai depunde pentru a arata cum esti, te vei alege doar cu o simpla lupta impotriva morilor de vant, pentru ca oamenii, multi dintre ei, traiesc o viata intreaga cu impresia ca esti doar un bun vandabil.
Asadar, eu nu voi construi niciodata castele a caror usa sa o deschid doar eu… 

miercuri, 1 august 2012

Intelepciunea feminina


Am intrebat cu ceva timp in urma o tanara femeie ce a determinat-o sa il accepte pe barbatul de langa ea sa-i fie sot si mi-a raspuns simplu si la obiect fara romantisme ieftine ca l-a cautat pe cel pentru care ea sa conteze dintai…si am apreciat enorm acest raspuns…si o respect cu mult mai mult.
Si ea inca mai conteaza…