Vorbesc...

Linistea...o simpla explicatie a unei ascultari de batai de inimi, uneori un raspuns, alteori doar o alta intrebare, de cele mai multe ori apasatoare, momentan doar un refugiu sigur si de nepatruns.
Se asterne de obicei, e golul care umple banalitatea unei fiinte si pe care o invaluie in provocare sau dezamagire.
Tacere....o clipa, a doua, a treia....o infinitatea.




Zambet sters si iar infinitate de clipe ce se preling in paharul cu vin dulce.
Privire...limpede si fixata pe un ceas ce numara orele fara incetare...iar vorbe pe care le gasesti doar in minte...un intreg scenariu...a trecut.
Iluzie...nu te-a auzit nimeni nici de acesta data...nu e grav e doar un pic dezamagitor...trece...iar o clipa.
Fii tu...n-am....nu pot...nu risc...acid trecut prin aceleasi urme lasate de trecut.
Grimasa...a ramas de ieri..dispare in firele nisipului din clepsidra...tic tac...iar trecut.
Marea...aceeasi pentru eternitate, mereu primitoare... si azi si maine si in deceniul urmator, azi e calma...liniste din nou...zambesc.
Foc...sau nu...e doar fumul care se ridica triumfator printre picaturi de ploaie ce cad neincetat...nu e nici macar haos.
Ghicesti?...nu ai cum...eu am vorbit...