Gresit..pe bune e gresit !

Cred ca una dintre cele mai mari greseli, pe care vreodata le-am facut, e aceea de a ma fi straduit prea mult sa devin ceea ce niciodata nu as fi reusit sa fiu (oricum nici nu prea mi-a placut mie mult modelul asta) …si culmea prostiei…chiar am facut eforturi considerabile sa fiu draguta cu cat mai multa lume, sa gandesc limitat sau in tacere, asa intr-un oarecare mod autist (eu si lumea mea ), sa nu fiu agresiva verbal (pentru ca oamenii pedepsesc agresivitatea, iar eu dau dovada de cea mai proasta crestere ever!!!), sa nu deranjez lumea cu ideile sau parerile mele (mai ales cele contradictorii…de ce sa se oboseasca ceilalti sa argumenteze?), sa stau in dreapta barbatului (precum Fiul in drepta Tatalui), sa gatesc (ca deh..si asta se cere la “ceveul” de nevasta), sa socializez cu toata lumea si sa imi ascund aceste frustrari undeva in strafundul sufletului meu mic si negru (doamne fereste sa emit stari negative si sa nu imi placa vreun careva…intervine suspiciunea de antisociala afurisita), sa zambesc fals (ca doar asa sunt toate pozele din reviste), sa nu contrazic capul familiei (dreptatea e doar de partea unuia), sa ma intereseze moda (asta discuta femeile…pe langa retete culinare si educatia copiilor), sa fiu independenta limitat (independenta…muahahaha…ce tampenii!!!), sa am anxietati si aprobari de la forurile superioare pentru actiunile ce le doream a le intreprinde (logic..asta vine odata cu supunerea), sa cer (cred ca inconstient) voie sa ma intalnesc cu vechi prieteni, sa fiu neajutorata, dar sa fie musai sa ma descurc singura…ca deh..doar sunt fata priceputa…

De altfel, acestea sunt uneori rezultatele splendidelor reguli sociale si a dorintelor nemasurate de a intocmi ceva durabil de-a lungul vietii…gresit…si sunt aspecte pe care le intalnim zilnic in oricare urbe am incerca sa pasim...sunt lucuri care de multe ori se intampla undeva in inconstientul nostru...fara sa rationalizam prea mult, fara sa ne dam seama ca este o cale complet gresita.

Despre nimic...de control :D

In ultima perioada inspiratia s-a dus draq…a fugit…sa mor de am vreo idee de unde sa incep, ce sa scriu, pe unde sa ma mai gandesc pentru a putea screme macar o speta inteligibila, placuta sau amuzanta. A venit si toamna…plina de surse de inspiratie…am privit pe geam…nimic...nici macar o emotie puternica pe care sa o pot astene pe o pagina …cred ca va pleca si toamna si eu tot cu retina lipita de geam am sa raman incercand sa scot vreo chestie din strafundul gandirii mele. In jur vad ca lumea usor, usor o ia un pic randeaua…la inceput doar mi s-a parut, acum devine certitudine. Acum, mi-e usor sa privesc din exterior anumite aspecte, nu neaparat ca mi se par ironii ale sortii, dar pur si simplu se intampla si nu se mai opresc.

Realitatea de prin localurile urbei este ce-i drept amuzanta…mai o pipita dornica de afirmare, descantand un pahar obosit de apa plata cu lamaie si privind in jur trista, ca poate-poate vreun june cu comportament distins de gibonel ii va oferi atentie si intelegere…sau nu…poate ii va plati doar obosita aia de apa plata si apoi va pleca mandra la bratul acestuia in vreun alt barulet unde vor consuma aceeasi obosita de apa plata cu lamaie. Si sunt de acord cu viata sanatoasa, dar  in situatia de fata e o mare combinatie intre snobism si prostie.

 Partea si mai amuzanta a fost cand un amarat de maidanez pufos  a fost ademenit de niste tinere domnite sa le tina de urat la masa cea trista, doar este de stiut ca animalele de companie pot fi motive bune de a face conversatie cu potentialii pretendenti.  Toate bune si frumoase, una bucata maidanez suit pe masa…distractie maxima..profit minim…nici macar aceasta initiativa menita sa atraga potentialii investitori nu a reusit sa dea roade. Acum urmeaza momentul cand tinerele cu suflete triste trebuiau sa se debaraseze de biata fiinta care deja devenea obositoare prin atentia care trebuia sa i se ofere. Bun…pasul unu..e stabilit…javra tre sa plece…dar cum?...acum intervine situatia problematica…si cum mai multe creiere pline cu apa plata gandesc mai “bine” decat paharul gol pentru apa plata ..iata ca se produce scanteia…javra va fi detronata de atentia cuvenita prin....tragerea de coada….genial!!!…da, tragerea de coada catre marginea mesei (pentru ca fetele stiau una si buna…daca nu esti pe mese nu esti in centrul atentiei). Si da si apuca stimabila pufosenie cu doua degetele finute cu unghiute proaspat acrilate de varful cozii si trage cat poti catre marginea mesei…pana cand cineva din apropiere a venit si a luat de pe masa bietul animal…lasand niste zambete tampe sa se stinga de pe fata celor dornice de atentie care s-au intors fara succes la amarata de apa plata pana la inchidere.

Eu stiu ca am scris despre nimic…oricum ramane dilema..apa plata cu lamaie spala si creierul?