Intrebari pentru fiecare...

Ce vrei de la tine?
Ce astepti de la ei?
Ce astepti de la noi?
Ce astepti de la viata?

Pasi...

Ma urmaresc mereu...macar imi arata drumul pe care l-am parcurs si calea pe ce ma calauzeste inapoi...nu ma voi pierde...uneori s-au acoperit de praf, alteori au fost spalati de ploaie...inca se mai vad, inca stiu de unde vin...
Sunt simpli pasi, mai micuti la inceput de drum si din ce in ce mai apasati apoi...al meu drum.
De multe ori, lipsiti de ratiunea unei decizii, alearga catre un loc in care au gasit un nou vis, apoi se desprind si pamantul ramane gol si rece.
Umbre...tresar si salta de jur imprejur, sfidatoare se ridica la orizontul deschis catre o alta cale. Nu se opreste omul, merge catre calea doar de el stiuta...poate ca merge spre nicaieri, poate merge catre un scop bine definit...isi tine calea dictata de conjucturi astrale si luminata doar de raza difuza de luna singura...si tacuta ...prea batrana din cauza negurii de vremi.
Se va opri candva, dar mai sunt de adaugat cativa pasi.
Cand se va opri oare va intelege care i-a fost calea si pentru ce atata stradanie in a apasa pamantul sub talpi.




O buna bucata de viata a adunat langa el mai multi pasi ce nu erau ai sai, erau ai oamenilor ce il inconjurau...dar la final de drum cati va mai numara...

Iris

Albastru..scrurta orizontul si se frangea zarea...si cerul clipea rar si seducator...
Gene lungi incununau senzualitatea si pierdeau printre umbre sclipirea de libertate.
Franturi de apa dulce si sarata se amestecau in privirea limpede...azi erau linistite..ieri au fost tulburate de griji ce deja sunt trecut..carte cu file pe care nu le mai intoarce...a inchis un capitol si nu il va mai reciti niciodata..poate candava va zambi iar...poate candva va face un rezumat al unei istorii traite.




Clipeste...privirea se pierde in gol...si zambeste la fantasme ce sunt departe de el...se intoarce in prezent...respira aerul rece si porneste iar undeva...l-am urmarit cu privirea cum dispare undeva in noapte...lumina felinarelor de strada i-au aratat din nou acelasi drum...azi probabil ca il calauzesc pe o alta cale...si isi va deschide un alt capitol ..niciodata nu va rescrie trecut.

In lumea mea

In lumea mea... probabil ca ma regasesc, in lumea mea imi permit sa spun lucrurilor pe numele lor...pe numele cuvintelor complexe pe care poate nu le-ar intelege multi.

In lumea mea, imi permit sa ridic ziduri si sa ma ascund printre picaturi de ploaie, sa rad, sa fiu calda si sa nu mai lupt dupa reguli sociale. Nu...aici nu trebuie sa fiu ceea ce altii isi doresc sa fiu...nu trebuie sa caut cuvinte si sa schimb nimic...e caldura in lumea mea si oameni ce povestesc despre visele lor si oameni care inca mai rad si oameni carora inca le mai pasa...si oameni care nu cer nimic in schimbul daruirii.

Si e soare in fiecare zi, si e miros de mosc si vinul e dulce mereu si parfumat cu stropi de scortisoara dinaintea Craciunului.

Nu ma reduc si nu cresc in lumea mea...devin atat tot...

Nu trebuie sa calculez timpul dupa formule matematice stricte, pot sa il redimensionez sa il fac sa curga lin si sa nu se duca nicaieri...il pot face al meu...il pot opri si apoi il pot preschimba in nisip si sa il las sa curga in mare.

Cerul e plin de stele ce inconjoara lumea si vorbesc despre povestile lor trecute de negura de vreme...

In lumea mea povestile nu inceteaza sa se auda, povesti despre destine vesele sau triste, povesti din cuvinte goale preschimbate in experiente, povesti care te imbie sa le asculti oricum si oricand pe fundal de muzica de jazz.

In lumea mea nu trebuie sa fiu ceilalti, nu trebuie sa imi pun o masca zambitoare si conformista, nu trebuie sa fiu ca nici una dintre fetele lor...nu trebuie sa am par lung si tocuri si fusta scurta, nu trebuie sa ma preocupe inmultirea speciei si nici de ultima masina de spalat aparuta pe piata, nici macar nu trebuie sa stiu daca azi se poarta roz...

In lumea mea...nu trebuie sa fiu umbra...sa stau in spatele salii si sa privesc docila pieasa de teatru a altora...nu trebuie sa stiu nimic mai mult din ceea ce deja cunosc...nu trebuie sa simt nimic mai mult decat deja simt si ma face sa ma cuibaresc in ideea de confortabil.

In lumea mea exita si tu, si ei si noi...si toate cate au fost...si oameni si vise si povesti...