L-a facut azi si a privit lumea pe care pentru un timp destul de lung o abandonase. Degete trecute pe clape de pian si sunete frante de vant. Arii ascultate demult, vant de vara si valuri de apa frante prin vise. Zbor, o cafea si o discutie scuturata de colb de praf. Imaginatie ce zboara pe aripi de pasare.
Ploua...si ploua linistit si trist. Ar fi strigat catre lume ca vrea inapoi, acolo unde i se oferise in trecut un loc, unde era permisa libertarea de ganduri, unde fantezia se contopea armonios cu visele celorl din jur, dar ar fi tulburat cantecul linistit si gandurile ce fugeau in memoria trecutului.
Si au vorbit, asa cum demult se intampla frecvent...am crescut...si la ce folos...am devenit mai goi, mai singuri, mai incapabili sa ne oprim si sa privim in jur...parca timpul s-a redimensionat, iar masurarea lui se face in unitati personale.
Un pas in lateral...poate o sa il mai faca...in timpul personal...
