joi, 25 iunie 2009

Catren absurd...

Catren absurd, neînţeles de unii,
Creion tocit de urme pe hârtie,
Visare în noapte de nostalgie,
Cărarea către infinit şi înapoi.
Lumina soarelui de dinaintea serii,
Şi voci stridente aţipite-acum.
Se-adună toate într-un dans nebun



Şi inconjoară urma de fiinţă ştearsă.
Timp...acelaşi reîntors din drum
Fărâmă de visare, chip de înger
O stea cazândă-n mare şi apus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu