Imagini despre propiriai vitaţa se perindau haotic prin minte. Căuta în neştire un punct de la care ar putea să ia totul de la capăt. În zadar îl căuta. Motivaţia trecută nu o mai ajuta să îşi găsească resursele acum. Vremuri schimbate, priorităţi diferite, oameni preschimbaţi în zâmbete altruiste, parcă pozând pentru icoane cu sfinţi. Nimic de care ar putea să se lege, nimic de la care ar putea să înceapă să clădească aşa cum făcuse. Doar stări confuze de moment şi val nuanţat de convenţionalism...
Obişnuia, în momentele de singurătate, să privescă cerul în căutarea unei anumite stele. Lucea pentru ea în fiecare noapte acolo sus şi îi aducea aminte de trecut. Era confidentul său căruia îi mulţumea uneori că o ascultă şi termina zâmbind pueril către cer.
Se întorsese şi acum la capăt de drum...stătea la început de cărare fără să ştie care îi va fi drumul.
Obişnuia, în momentele de singurătate, să privescă cerul în căutarea unei anumite stele. Lucea pentru ea în fiecare noapte acolo sus şi îi aducea aminte de trecut. Era confidentul său căruia îi mulţumea uneori că o ascultă şi termina zâmbind pueril către cer.
Se întorsese şi acum la capăt de drum...stătea la început de cărare fără să ştie care îi va fi drumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu