Efemer

O pală de efemeritate atinge obrazul diafan al unei fiinţe cu privirea aţintiţă spre un orizont brăzdat de prea multe vise sfărâmate de firul de nisip din clepsidra timpului. Înţelesese de multă vreme că rostul îi este undeva departe de tot de a însemnat plimbarea scurtă prin a sa existenţă. Grimasa de fericire încă mai stăruia pe chipul obosit. Îi conferea un şarm aparte în combinaţie cu ochii mari şi privirea veşnic limpede. A privit totul de fiecare dată din acelaşi loc pe care şi-l alesese cu o intuiţie copilarească. A înţeles că efemeritatea mână existenţa către culmi ale disperării de a trăi pentru sine. A priceput că o clipă poate oferi mai multă fericire dacă este trăită în deplinatatea libertăţii fiinţei. A regretat zidurile ridicate împrejurul său, dar s-a mulţumit mai de fiecare dată cu privirile fugare aruncate de după creaţia sa sigură. Le-ar fi părăsit pentru un motiv bun şi mai ales pentru un motiv menit să dureze. Momentan prefera să se complacă sau să pretindă a face câte ceva nou din dorinţa de a evita auspiciile rutinei.



Zilele urmau să curgă oricum în chip monoton şi pretictibil. Acceptase... Uneori îşi dorea cu ardoare schimbarea şi noul. Privea în jur şi căuta pârghii de susţinere. Preţ de câteva momente le găsea, apoi cu zâmbet fals şi împăciuitor le redădea libertatea. Se juca cu voia sorţii în pofida riscurilor care nu încetau să apară. Riscuri care îi satisfăceau uneori doar o curiozitate morbidă, alteori îi confereau posibilitatea de a îşi dezvolta tehnici noi de evitare.
Totul se petrece ca într-un carusel colorat dintr-un bâlci organizat cu prilejul unui eveniment păgân.