Pasi...

Ma urmaresc mereu...macar imi arata drumul pe care l-am parcurs si calea pe ce ma calauzeste inapoi...nu ma voi pierde...uneori s-au acoperit de praf, alteori au fost spalati de ploaie...inca se mai vad, inca stiu de unde vin...
Sunt simpli pasi, mai micuti la inceput de drum si din ce in ce mai apasati apoi...al meu drum.
De multe ori, lipsiti de ratiunea unei decizii, alearga catre un loc in care au gasit un nou vis, apoi se desprind si pamantul ramane gol si rece.
Umbre...tresar si salta de jur imprejur, sfidatoare se ridica la orizontul deschis catre o alta cale. Nu se opreste omul, merge catre calea doar de el stiuta...poate ca merge spre nicaieri, poate merge catre un scop bine definit...isi tine calea dictata de conjucturi astrale si luminata doar de raza difuza de luna singura...si tacuta ...prea batrana din cauza negurii de vremi.
Se va opri candva, dar mai sunt de adaugat cativa pasi.
Cand se va opri oare va intelege care i-a fost calea si pentru ce atata stradanie in a apasa pamantul sub talpi.




O buna bucata de viata a adunat langa el mai multi pasi ce nu erau ai sai, erau ai oamenilor ce il inconjurau...dar la final de drum cati va mai numara...