Si-a deschis ochii mari si verzi…era dimineata…parfumul
proaspat de tei invaluia camera, iar razele blande ii mangaiau delicat trupul
zvelt.
A coborat usor din pat si s-a privit trunchiat in oglinda…trasaturile
ferme se reflectau timid pe sticla cu imagini…in dimineata aceea nu se privise in
ochi. A coborat usor capul si parul negru ii acoperise chipul…a aruncat cativa
stropi de apa pe fata, s-a intors si a plecat.
Prin casa era liniste…botosul dormea la locul sau nederanjat
si lipsit de chef, cateva jucarii insirate pe jos, un pic de praf si lumina
difuza patrunzand prin draperia grea…liniste…
Cana de cafea zacea prin bucatarie…inca neatinsa de o zi…ii
era lene sa se apuce sa faca treburile din regulamentul casei…ii era lene de
tot si de toate…se inchisese pentru putin timp in propriai minte, vise si
fantasme…a creat din fire de nisip o lume noua…scursa prin clepsidra timpului…erau
stranse doar intr-o mica gramajoara pe fundul acesteia. A privit cu ochii
mintii clepsidra si nu s-a mai obosit sa o rasuceasca, astepta sa treaca din
nou acelasi timp..aceleasi povesti …
In paharul de vin de pe pervaz mai erau cativa stropi
purpurii, l-a apropiat pentru a il mirosi…”buchet fructat” si-a spus zambind,
l-a ridicat in lumina si l-a privit. Pe sticla acestuia inca se mai vedeau
amintirile discutiilor de demult. Cotinutul purpuriu s-a tulburat pentru un
moment, ca si cum ar fi trezit o zvacnire de viata…a fost un rosu frumos…
A zambit, a privit undeva la orizont…era o zi frumoasa,
calda si orasul mic si ponosit incepuse deja sa se umple de freamat…si-a
amintit…a sorbit inca un strop de aroma purpurie apoi si-a spus: “totul e doar
ca si cum…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu