De ce toate povestile incep cu “a fost odata ca niciodata”?
De ce nu ar putea incepe cu “nu a fost niciodata nimic si
nici nu va fi candva ceva” ?
Se umplea din nou capul ei cu ganduri si intrebari idioate…muzica
de pian se auzea undeva in fundal, iar paharul de vin rosu era doar pe jumatate
plin.
De ce povestile trebuie spuse la infinit? De ce nu se pot
pur si simplu uita si reinventa altele si altele noi pe care nu le-a auzit
nimeni si care sa dainuie fix o singura data, pana cand cineva le spune doar o
singura data…apoi sa fie date uitarii…si altele nestiute sa apara in loc…si
toata lumea sa fie capabila sa spuna povesti…si vesele si triste…si toate sa
inceapa cu "nu a fost niciodata nimic si nici nu va fi candva"…
Pentru ca povestile sunt fictiune..povestile sunt spuse doar
atunci cand vrem sa facem cateva clipe din viata noastra un pic diferite…uneori
le-as numi minciuni, nu neaparat povesti…doar minciuni…in care incepem sa
credem…si tocmai de aceea ar trebui sa nu dureze decat o singura data povestite
si apoi sa dispara…pentru ca nu a fost niciodata nimic si nici nu va fi candva
ceva…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu