Senzatii

Am fost înzestraţi cu simţuri...am reuşit prin eforturi minime să ignorăm multă informaţie care ne poate parveni prin intermediul lor. Privim o nuanţă şi este doar o simplă observaţie rece şi fără semnificaţie catalogată printr-o evaluare rapidă „place sau nu”. Am uitat să facem asocieri şi uneori să ne lăsăm purtaţi de val prin lumea culorilor, a sunetelor, a parfumurilor.
Ce poate spune o culoare, un miros, un ton al vocii special despre o persoană...uităm să privim semnificaţiile, uităm să ascultăm.
Am privit într-o noapte de toamnă târzie cerul ... am admirat clipe în şir stelele care se răsfirau undeva deasupra lumii tăcute. Aerul era destul de rece şi puţin înţepător, lumina era difuză şi cădea peste toată nemişcarea. Era plăcut să priveşti peisajul atât de lipsit de mişcare, atât de liniştit şi atât de al meu. Dar, m-am gândit în tot acest egoism de moment, că undeva, prin lumea asta, e posibil să mai existe cel puţin o persoană care să fugarească gânduri în noapte. Era un sentiment cald, de parcă aş fi împărtăşit aceeaşi experienţă cu cineva care înţelege.
Mi-am adus aminte de mare şi parcă toată acea tăcere fusese spartă de sunetul sacadat de val lovit la ţărm...îi simţem prin acel aer rece mirosul sărat şi intens...
Aud păsările de noapte care se împotrivesc tăcerii...



Simt răcoarea nopţii cum îmi atinge uşor pielea şi o dezmiardă, vântul începe să se joace cu părul, lasându-mă să fiu din nou copilă naivă.
Întind mâna uşor prin neant şi ating un chip...întâi tâmpla care este umedă şi rece, las să alunece atingerea pe obraz...pe buze...sunt calde şi catifelate. Mă apropii şi simt sofisticat miros de mosc...inspir adânc şi păstrez miresma pentru mine câteva clipe.
Am răsfirat degetele lungi şi le-am trecut prin părul neted ..mirosea a mare...
O pală de vânt a adiat..a lovit himera...şi a împraştiat-o într-o infinitate de stropi...mi-au atins uşor chipul şi a dispărut în noapte...la fel şi visarea mea.