Solitudine

Aş spune câte ceva despre „privilegiul” de a trece prin această existenţă însoţit doar de tine însuţi. Nu este chiar atât de grav, în ciuda faptului că majoritatea ar fi revoltaţi să li se spună acest lucru. E doar o altă decizie care implică alte opţiuni şi un alt mod de a trăi viaţa. Uneori, poate este chiar mai bună această alegere, faţă de agonizarea permanentă pentru căutarea persoanei potrivite. Uneori nu este de găsit, iar dacă este în China probabil că nu vei ajunge niciodată acolo ca să o mai şi întâlneşti. Atunci, singura opţiune logică este aceea de a trăi pentru tine sau pentru cei cu care împărtăşeşti de o viaţă o prietenie. De departe poate părea o opţiune destul de nefericită...o pedeapsă. Sincer nu este chiar aşa. Ai motive pentru care să îţi planifici un viitor şi să visezi pentru că astfel de lucruri nu ţi le poate lua chiar nimeni...îţi vor aparţine exclusiv ţie. Poţi visa şi singur că esti aproape de stele si că ai la cine te gândi. Consider că este cel mai important lucru să ai cui transmite gândurile tale, iar în schimbul lor primeşti să un zâmbet sincer.



Existenţa pentru propria persoană uneori chiar este mai plină de libertate...lumea este numai a ta, visele tale nu trebuie să le înjumătăţeşti şi nici nu esti obligat să renunţi la ele, nu trebuie să dai socoteală de ce iei anumite decizii şi dacă acestea pot fi benefice în doi...eşti doar tu în toată splendoarea nebuniei umane...