vineri, 3 august 2012

Aroganta ca masca a indolentei


Aroganta …ce feerie…bineinteles cand are o baza si cand, in anumite circumstante, este complet justificabila.
Am inteles constant aroganta oamenilor destepti si foarte destepti, pentru ca au cu ce domnule…au cu ce..au o cultura vasta din diferite domenii, au citit, au studiat, s-au interesat, cunosc, stiu si orice dilema pe care noi, oamenii de rand, o avem pentru ei reprezinta o forma de amuzament. Stiu sa explice daca esti interesat, stiu sa te invete daca vad dorinta si stiu sa sesizeze prostia si infatuarea atunci cand se intalnesc cu ea…si atunci devin aroganti…pur si simplu pentru ca ei au o baza culturala solida si nu accepta sa faca diverse compromisuri pentru gainarii mediocre.
Am inteles, de asemenea, aroganta oamenilor situati pe anumite varfuri sociale, care au depus efort sa ajunga acolo, care sunt documentati si interesati sa faca performanta sau macar sa fie foarte buni pentru a reusi sa se mentina in acel varf al piramidei…si da…devin aroganti atunci cand sesizeaza micii parveniti dornici de inavutire rapida prin mijloace trunchiate caracteristice indivizilor fara cap si fara coada..care vor, atat…si nu au chef ei sa depuna eforturi, ci doar sa obtina ceva pentru simplu motiv ca s-au nascut si inca mai exista.
Nu am sa inteleg niciodata aroganta “formelor fara fond”, atat de bine conturate de iubitul Caragiale, si nu numai, asemanatori cu acei snobi macinati de ftizie carora le era teama sa isi recunoasca boala datorita prejudecatii conform careia aceasta apartinea saracilor. Ei nu stiu prea multe, iar ce au reusit sa invete se datoreaza anumitor cercuri prin care s-au perindat de-a lungul existei lor, de cele mai multe ori informatii trunchiate, scoase din context fara prea multe surse de documentare. Cu toate acestea, afiseaza masti de vechi intelepti si o atitudine un pic de mascarada, dar serioasa prin care iti dau de inteles ca sunt loviti de importanta sociala. De multe ori ei tac…si dau aprobator din cap de parca ar fi inteles sau s-ar fi priceput la ceva. Din cand in cand, atunci cand se lovesc de informatii cunoscute incep a vorbi, cu patos si a explica cat de mult cunosc ei pe domeniu…apoi tacerea de asterne din nou..aceleasi aprobari fizice determinate de miscarea pe verticala a cutiei craniene…Mandri de aceasta isprava si plini de cunostinte noi, partiale ce-i drept si multe scoase din context, migreaza in diferite cercuri sociale mai mult sau mai putin asemanatoare lor, unde incep sa isi expuna parerile celor la fel de fara fond. Si apoi asteapta …aprobarea multimii si poate cu alta ocazie, o alta invitatie, la o alta discutie la fel de trunchiata… Fara pareri proprii, fara travaliu si fara verticalitate…ce trist…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu