O vorba
batraneasca spunea ca atunci cand te bagi in troaca te cam mananca porcii si e plina
de adevar, dar pana nu incerci si asa ceva nu crezi ti se poate intampla. Ai
vazut la altii, dar traiesti cu impresia, naiva ce-i drept, ca avand un anumit sistem
de valori si ghidandu-ti existenta dupa ele, primind un feed-back pozitiv vei
fi protejat ca si individ de a ajunge prin troaca.
Gresit…total
gresit…si apoi se trimite nota de plata, bineineles ironic, din partea vietii.
Ai mei m-au
educat intr-un mediu destul de militaros, fara explozii de emotie, fara prea
multa afectiune inutila, respectand ordine si dispozitii, cu toate acestea au
reusit sa formeze din mine un om care a invatat ce e respectul, bunatatea,
sinceritatea, lupta, angajamentul, devotamentul fata de anumiti oameni, m-au
lasat sa gresesc si sa aleg ce e mai bun pentru mine. Si cel mai important m-au
invatat sa nu ma ghidez dupa valorile perisabile si materiale. Iar drept dovada
am strans in jurul meu oameni faini, nu perfecti, dar faini cu care am crescut
de mai bine de 20 de ani.
Uneori insa,
viata iti mai da cate o lectie din care trebuie sa inveti ca renuntarea la ceea
ce ai crezut pana la un moment dat nu reprezinta altceva decat o dulce amagire
si ca oricat de mult efort ai depunde pentru a arata cum esti, te vei alege doar
cu o simpla lupta impotriva morilor de vant, pentru ca oamenii, multi dintre
ei, traiesc o viata intreaga cu impresia ca esti doar un bun vandabil.
Asadar, eu nu
voi construi niciodata castele a caror usa sa o deschid doar eu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu