S-a trezit dimineata cu un zambet vesel pe chip si cu certitudinea ca de ceva vreme poate privi viitorul… linistit, optimist, cald si plin de oameni faini…avea nostalgia acestui sentiment de multa vreme si si-ar fi dorit ca toate visele sale sa fie scoase intr-o zi in lumina. A asteptat ceva vreme, s-a negat, a plans, s-a compromise, s-a uitat de o infinitate de ori in urma…dar, toate astea au incetat …si-a scuturat ultimile amintiri de prin fata ochilor mari si a zambit…curat..pur si inocent.
A deschis geamul larg si a inspirit aerul rece al diminetii, apoi a privit in jur…a vazut lumea care deja incepuse sa fremete …orasul incet, incet se trezea la viata…uitase de ceva vreme cat de mult ii placea sa priveasca cum curge viata din jurul ei, cu micile sau marile drame, cu rasete zgomotoase auzite de departe, cu sunetele metalice, cu muzica urbana de pretutindeni.
Si-a amintit de trandafirii albi care ii placeau extraordinar de mult, de felul in care stia sa bea vinul, de muzica preferata, de plimbarile lungi pe un oarecare drum catre nicaieri, de povestile spuse seara intre prieteni, de oamenii care nu au uitat-o chiar daca timpul a trecut necrutator, de cei care s-au intors …
Viata a reinceput..de data aceasta altfel…uman, simplu si fara urme de trecut…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu