Apoi, am cunoscut şi omul ce se ascundea în el.
Mă rătăcisem...
Probabil ca fiinţa mă fascina...
Probabil că uitasem să mai bat la uşă înainte de a intra...
M-am oprit...am făcut un pas înapoi...şi încă unul...
Până când nu mai aveam unde să fug...
Am stat aşa în neştire...cât timp
Poate un secol...poate întreaga eternitate...
Mă pierdusem în simţuri, în vise, în speranţe...
Deschisesem multe uşi...
Dar omul?
Uitasem şi de el...
Uitasem să deschid o uşă...
Era uşa către sufletul său...
SI el e primul sau ultimul pentru care ai simtit sau vei simti astfel?
RăspundețiȘtergereSi el e primul sau ultimul pentru care simti sau vei simti in felul asta ?
RăspundețiȘtergereSincer...nu stiu..pentru toate exista un inceput, dar si un sfarsit...insa, inca nu ma grabesc sa stiu sfarsitul.Dincolo de asta, parca nu as vrea sa fie ultimul..parca m-as mai imbata cu niste vise...dupa ce se vor termina si alea..o sa vad ce am sa mai intocmesc util
RăspundețiȘtergere