Zi monotonă...acelaşi program..discuţii diferite...a fugărit câteva amintiri şi azi...a zâmbit nostalgic aducându-şi aminte de ele. Şi-a dat seama că a obosit să le mai răscolească şi azi. A căutat ceva util de făcut...nimic...e doar o altă zi din calendar..un alt timp pe care îl aşteaptă să treacă. A aşteptat de fiecare dată trecerea timpului...totul este atât de predictibil..nimic nou...şi totuşi nu a renunţat să aştepte să se întâmple ceva. Poate că e singura iluzie care încă o mai ajută.
A început ploaia...ritm sacadat de stopi lovind asfaltul rece...urbanism notoriu, miros de oraş în care freamătă în fiecare zi o pseudoviaţă. S-a uitat mereu în ochii oamenilor şi de multe ori a văzut doar singurătate mascată de o aprentă vânzoleală socială. Dar, trece şi ea...şi se adună iar clipele de singurătate precum nisipul într-o clepsidră aşteptând scurgerea până la următoarea ieşire în societate.
Cam aşa se scurge timpul multora...de multe ori aşa se scurge şi timpul ei...nu ..nu este cu nimic diferită de ceilalţi, se confundă cu mulţimea aproape vie...
Are din când în când câte o zvâcnire de vitalitate şi atunci îşi doreşte libertatea şi un drum lung departe de civilizaţie, îşi doreşte să fie doar ea şi un itinerariu imaginar conturat dincolo de urbanism. Îşi mai doreşte, în toată banalitatea sa, să fie lăsată atunci să fie doar cu ea...şi încă ceva...îşi doreşte din când în când să trăiască şi pentru ea.
A început ploaia...ritm sacadat de stopi lovind asfaltul rece...urbanism notoriu, miros de oraş în care freamătă în fiecare zi o pseudoviaţă. S-a uitat mereu în ochii oamenilor şi de multe ori a văzut doar singurătate mascată de o aprentă vânzoleală socială. Dar, trece şi ea...şi se adună iar clipele de singurătate precum nisipul într-o clepsidră aşteptând scurgerea până la următoarea ieşire în societate.
Cam aşa se scurge timpul multora...de multe ori aşa se scurge şi timpul ei...nu ..nu este cu nimic diferită de ceilalţi, se confundă cu mulţimea aproape vie...
Are din când în când câte o zvâcnire de vitalitate şi atunci îşi doreşte libertatea şi un drum lung departe de civilizaţie, îşi doreşte să fie doar ea şi un itinerariu imaginar conturat dincolo de urbanism. Îşi mai doreşte, în toată banalitatea sa, să fie lăsată atunci să fie doar cu ea...şi încă ceva...îşi doreşte din când în când să trăiască şi pentru ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu