In micul orasel este ce-i drept cam penurie de locuri mondene si populabile cu specimene evoluate de fashionisti si maimutele, dar ceva–ceva de prasila exista cu siguranta, asa ca avem si noi al nostru club. Mare si impozant, asezat in zona centrala a orasului, ca sa gasesca precum orbul Braila si mondenistul usa...usa clubului...bineinteles.
Intr-o oarecare saptamana am hotarat, urmand de altfe si sfatul unui vechi cunoscut (sa te duca fractu la club) sa strangem trupa si sa nimerim si noi usa paradisului monden din micul orasel. Am vorbit cateva zile ce si cum sa facem, am batut in cuie strategia, am ales tinuta, ne-am suit pe tocuri (si aveam inaltimea corespunzatoare sa dirijam traficul aerian fara probleme) si am purces pe centru. Devreme fiind, am mai facut un mic popas intr-o alta oaza a modenitatii locale unde ne-am mai ras de unii si de altii si apoi, cand am inceput sa ne radem de noi, am ajuns la concluzia ca experienta noastra mirifica ar cam trebui sa inceapa.
Ne-am ridicat cei aproape 2 metri per gagica si intovarasite de vreo doi amici am patruns in locul fanteziilor mondene. Urcam primele trepte, ne intalnim cu dulapul care asigura ordinea si linistea din fata cladirii, se poarta amabil si manierat (probabil era de esenta tare) si ne pofteste inauntru.
Intrarea ne-o facem timid, nu de alta dar, de la inaltimea avuta lumea parea mult mai inghesuita si pentru a evita orice accidente de calcare a vreunei pretentioase pe bombeu faceam pasi marunti, macar sa auzim pe cineva tipand in timp util in cazul vreunui accident nedorit. Atitudinea era conforma cu cerintele pietei, spatele drept, privirea inainte, scarba mondena imprimata pe chip, iar nasul....ahhh..nasul era deja mult prea aproape de steaua polara..nu ca ne-ar fi ajutat la orientare, ci din simplul motiv ca asa trebuie..fiind mai inalte depaseam si aici media.
Am fost reperate destul de usor de un gigel care se ocupa cu asezatul oaspetilor la mese, a intrat amabil in vorba cu unul dintre baietii de langa noi si in cateva miscari fundul nostru se odihnea frumusel pe una dintre canapele. Nici o clipa sa nu credeti a disparut greata sau scarba modena de pe fetele nostre care, din cate am observat, este un „must do” in astfel de locuri mirabolante.
Am facut comanda si apoi ne-am pus pe petrecut asa, ca niste domnisoare educate ce eram...si hai noroc...si inca un noroc...mai cu pauze dansante si restul.
Nu ne-am fi obosit sa oferim prea multa atentie pesoanelor din jurul nostru, daca acestea nu ar fi cerut-o in mod express. Sa incepem asadar cu prezentarile din „drepta tatalui”: un grup vesel tare de gibonei scapati de curand prin oras si dornici de afirmare, obisnuiti a cuceri purtatoare de pleata cu expresii specifice de... „ce faci papushea?”. Toate bune si frumoase pana acilisea, doar ca giboneii au inceput sa bea..mai mult decat prevedea legea...si ca tot omul ..daca bei dar, nu te faci de panarama clar ca beutura a fost irosita, iar banii au fost investiti prost. Si au inceput ai nostri sa danseze..si da-i si lupta si da-i si lupta..pana cand una dintre noi s-a intors..nu prea vesela si le-a explicat pe un ton suav si gingas sa termine draq cu prostiile (au mai fost schimburi de priviri, trimiteri la cunoscuti si aliante, totul in mod diplomatic si candid). Dupa ce au realizat ca nu au cu cine, stimabilii si-au strans jucariile si au purces probabil in vreun alt locusor plin de aventura, dar unde anumite comportamente sunt mai permisive.
„La stanga tatalui”bineinteles ca mai haladuiau niste altii...din toti mi-a atras atentia o stimabila mandra care probabil ca avea suficient calciu in dumneaei cat sa nu faca vreu carcel de la pozitia statuara si demna pe care o adoptase toata seara. Atunci cred ca ma cuprinsese o doza de invidie care a determinat sa ii mai acord ceva din gandurile mele si in zilele ce au urmat...cum poti mai, sa stai timp de cateva ore in aceeasi pozitie, cu acelasi zambet trist pe fata, miscand doar pupilele???? e de cartea recordurilor...asta in conditiile in care insotitorii domnitei se cam scaldasera in cateva pahare si incepusera sa se simta mai relaxati decat normal ...si la vorba si la port...dar ea, ea a ramas demna...
In fine..distractia a continuat, pana cand s-au cam aprins niste lumini, s-a cam oprit si putin din muzica si a cam venit politia sa realizeze un control de rutina.
Dar, ne vom intoarce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu