Şi vezi o poveste cu oameni de demult
Ce ard de dorinţa unui nou început
Şi speră şi cred, dar totu-i doar vânt
Căci ea a iubit şi el n-a crezut
Un om ce-i prezent şi nu e trecut.
Acum luna trece şi iar îl priveşte
Cum plânge că-i singur şi-n iad înecat.
Dorinţa apare, dar ea nu mai este…
E sufletul cald ce-n lut s-a-ntrupat
E visul sălbatic şi demonul nopţii
Ce-i şterge obrazul şi dulce-l sărută
Pe buze…pe frunte…apoi îl alungă
Şi fuge spre suflete calde ce-o cheamă,
Căci, ea e iubire, nu ura profană,
Căci, ea este viaţa şi nu moare-n el,
Căci ea este Luna, iar el Lucifer.
Aceasta-i iubirea…povestea e simplă.
Acesta-i prezentul sau poate trecut,
Ce leagă doi oameni şi-un nou început.
Căci, el o iubeşte, dar ea n-a crezut
Şi cade dorinţa şi vechiul trecut
Şi demonul arde în sine tăcut…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu