Văd o lumină…
Şi-aud un înger plângând…
E sufletul meu ce priveşte acum spre pământ…
Iar ochii-i sunt trişti cu pleoape căzute
Şi zâmbetu-i pur acum s-a schimbat.
Din aripi-i mai cade o rază spre lume
Căci el a visat un semn ce-atinge al lumii hotar
Dar, semnu-i doar praf…c-a lui Adonis dar,
Ce trece de suflet…se-neacă în mare,
Priveşte spre înger…zâmbeşte
Şi moare…
Iar îngerul crede…mai crede în el
Şi-aduce aminte de-o umbră…
Iar luna apune ca el sa răsară,
Să zboare dincolo de-al minţii hotar
Căci lacrimi vărsate-n zadar
Au fost şi vor fi în ochiu-i bizar
Ce azi vede lumea, iar mâine e viu
Şi liber să zboare iar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu